Uite cum a ajuns Grigore Gheba celebru! Milioane de elevi au învățat din culegerile lui
Unii l-au urât, alții spun că i-a luminat. Despre Grigore Gheba s-a spus, popular, că ar fi scos la tablă toţi elevii din ţară, după anii ’50. Atunci apăruseră pe piaţă primele sale culegeri cu probleme şi exerciţii de matematică pentru gimnaziu.
Zeci de generații de elevi au rezolvat probleme și exerciții de matematică după colegerile lui Grigore Gheba. ”Matematica de Gheba“ a făcut istorie şi s-a răspândit în bibliotecile a milioane de români. Primele sale culegeri pentru gimnaziu au apărut în anii 50 și au avut un succes imediat și fenomenal, scrie adevarul.ro. Când profesorii de matematică intrau la ore cu cartea la subsuori, penru cei mai mulţi elevi semnalul era clar: urmează extemporal. Acum, foarte puţin folosite și sunt preferate zecile de cărți apărute în ultimii 25 de ani.
Povestea de viață
Despre cum era Grigore Gheba în copilărie, care au fost cele mai mari provocări ca general de armată în război şi apoi ca autor în perioada comunistă, dar şi cum era în afara catedrei au povestit, pentru „Weekend Adevărul“, fiica sa adoptivă, Carmina Dragomir-Gheba, şi cumnata lui, Paula Cîrnu.
Grigore Gheba a venit pe lume pe 15 august 1912, în casa părintească, ultima de la marginea satului Poieniţa, din comuna vrânceană Dumitreşti. A fost al cincilea băiat – în total au fost şapte fraţi – dintr-o familie tare nevoiaşă, cu un tată bolnav.
Dintre toţi copiii, „Grigoraş“, aşa cum îl alinta mama sa, era cel mai năzdrăvan. Purta numai hainele rămase de la frați: nişte zdrenţe lălâi, opinci legate cu sfoară în picioare, singurele încălţări pe care le-a avut la liceu. Mergea cu vaca la păscut, aduna vreascuri din pădure culegea corcoduşe şi ierburi, pentru animale. Abia apoi, pleca la şcoală.
Gheba, elev
Intrarea la şcoală i-a adus multe necazuri. Pentru că era curios şi punea multe întrebări, învăţase dinainte de şcoală primele operaţii de aritmetică. În clasa întâi, nu avea niciodată la el beţişoare pentru socotit şi nici tăbliţa, pe care o făcea mereu zob. De aceea, pentru „indisciplina“ sa, primea, în locul unei teme stufoase, câte-o bătaie zdravănă de la învăţătorul său. A început treptat să intre în râdul elevilor sârguincioşi şi a făcut o pasiune pentru aritmetică. Zi şi noapte rezolva tot felul de exerciţii şi probleme, date de fraţii mai mari. Învăța până noaptea târziu, la lumina de la vatra sobei.
Însă fratele mamei, Ion Lungu, care era inspector şcolar şi pasionat de matematică va fi cel care-i va pune în braţe cartea „1001 probleme şi exerciţii de matematică“ şi-l va trimite, mai târziu, să aprofundeze matematica la liceu. ”Băiatul ăsta nu trebuie să rămână la vaci“. Insistenţele unchiului său au înduplecat-o pe mama sa să-l lase la examen, convinsă că o să se facă de râs. A pus pe el câteva ţoale mai arătoase şi, încălţat cu opinci legate cu sfoară, s-a prezentat în faţa directorului Şcolii normale din Râmnicu Sărat, bun prieten de-al unchiului său. A știut toate răspunsurile corecte și a fost primit fără să plătească taxe, s-a împrietenit repede cu cei mai slabi la matematică. El le făcea temele sau le furişa câte-o fiţuică la lucrările de control, iar aceştia, la rândul lor, împărţeau cu el pachetele cu mâncare primite de acasă sau ceva dulce, când ieşeau în oraş. La examenul de Bacalaureat a fost prins cu 5 fiţuici făcute pentru ceilalți elevi și a fost la un pas să fie exmatriculat. Totuși, avusese timp să scrie lucrarea și a fost notat cu 8.
Experiența de militar
La 21 de ani, urmează şcoala de ofiţeri în rezervă de la Bacău şi epoleţii i se schimbă, treptat, de la sublocotenent, la ofiţer. Nu lipsea nici o sâmbătă seara de la balurile Cercului Militar din Râmnicu Sărat. Dansa şi cânta, calităţi cu care-şi va distra prietenii şi la bătrâneţe. Pe ringul de dans, întâlneşte o fată de care se îndrăgosteşte. O chema Lilica Popescu care îi va deveni soție în 1936. La întoarcerea din război, este propus ca prefect, dar trebuia să devină membru PCR și Gheba nu a acceptat.
La București
Pleacă definitiv în Bucureşti într-o noapte, împreună cu soţia şi fiica lui. E nevoit să înceapă totul de la zero. Se înscrie, împreună cu soţia lui, la cursurile Facultaţii de Matematică. Încă din perioada studenţiei scrie cărţi de matematică, care-i oferă o oarecare popularitate şi începe să fie solicitat de elevi pentru meditaţii. Lilica s-a stins din viaţă după o lună. Fiica sa adoptivă, Carmina, a fost una dintre elevele pregătite de profesorul Gheba, însă doar în sufrageria de acasă.
”Şoşon m-a învăţat să-mi placă matematica. Era extrem de răbdător când explica şi m-a învăţat să gândesc logic fiecare rezolvare. Mi-aduc aminte că, atunci când greşeam, îmi spunea: «Nu fi cap pătrat!». Şi desena un omuleţ care avea capul într-un pătrat. Iar după ce găseam soluţia, desena capul într-un triunghi. Eu îl întrebam de ce tocmai un triunghi, iar el îmi zicea că triunghiul, în special cel echilateral, are mai multe proprietăţi decât un cerc, de pildă. Că, oricum l-ai aşeza, îşi găseşte stabilitatea foarte bine“, povesteşte Carmina, pentru adevarul.ro.
A predat și după pensionare
Când s-a stins, în urma unui atac de cord, Grigore Gheba a lăsat pe biroul său de lucru o culegere neterminată. Avea 92 de ani şi dorinţa nemuritoare de a explica materia aceasta complicată de care fug cei mai mulţi elevi. Peste 30 de manuale cu probleme şi exerciţii, tipărite în sute de mii, ajungând la milioane de exemplare, erau nelipsite din ghiozdanele elevilor. În anul 1975, lui Gheba îi este interzis să mai publice, primind observaţii de la Ministrul Educaţiei şi al Învăţământului de atunci, Suzana Gâdea, cum că ultima sa lucrare „nu contribuia la modernizarea matematicii“.
