Un animal în casă e benefic pentru copil
Chiar dacă face mizerie, dezordine, are nevoie de atenţie şi de hrană, un animal de companie întoarce înzecit omului aceste „servicii”. Mai ales în cazul copiilor, pe care îi responsabilizează, îi face mai atenţi, mai buni.
Vârsta optimă la care un copil poate avea un prieten necuvântător este de 4-6 ani. În acest moment al vieţii sale este suficient de mare cât să înţeleagă, să-l poată iubi şi aprecia.
„Un animal de companie poate deveni cel mai bun prieten al copilului tău. Cel mic va avea cu cine se juca, se va îmbogăţi sufleteşte, va deveni mai bun, mai înţelegător. În plus, dacă va cădea în sarcina sa hrănirea, plimbarea şi îngrijirea animăluţului, va deveni mai responsabil", spune psihologul Click! Mihaela Vintilă.
Totuşi, înainte de a achiziţiona căţelul sau pisica, verifică dacă celui mic îi plac, într-adevăr animalele. Du-l la un pet-shop, pune-l în contact cu animalele vecinilor şi vezi ce preferinţe are.
„În primul rând, părinţii sunt cei care trebuie să îşi dorească acel animal. Deoarece pentru copil poate fi un moft, azi îl vrea, mâine se plictiseşte şi nu-l mai vrea. Iar dacă îl obligi în continuare să îi schimbe apa, să-i strângă mizeria sau să-l scoată afară, iar el nu vrea, poate căpăta o aversiune faţă de animal", mai spune psihologul.
Odată achiziţionat animalul, părintele trebuie să aibă grijă la anumite reguli de igienă, să-l înveţe pe copil că, totuşi, animalul poartă microbii lui, că trebuie să se spele pe mâini după ce s-a jucat cu el etc. De asemenea, părintele va avea grijă să facă mai des curăţenie în casă, să vaccineze şi să deparaziteze animalul, să-l spele, să-l perieze şi să-i verifice periodic starea de sănătate la veterinar.
Există persoane care, oricât de mult ar iubi câinii şi pisicile, nu le pot avea din cauza faptului că sunt alergice. Totuşi, în cazul câinelui, există situaţia ca, dimpotrivă, acesta să prevină reacţiile alergice.
Potrivit doctorului în medicină veterinară Daniel Lescai (www.doctor-vet.ro), copiii care au un câine în apropiere suferă mai puţin de astm bronşic sau de alte tipuri de alergii.
Acest fapt s-ar datora unui compus chimic numit endotoxină care, în organismul omului, determină stimularea sistemului imunitar în sensul evitării unor reacţii alergice. În cărţile vechi de medicină, alergiile erau considerate afecţiuni ce iau amploare pe măsură ce omul trăieşte într-un mediu din ce în ce mai „curat" sau controlat.
Astfel, se consideră că alergiile ar fi, practic, boli ale unui sistem imunitar folosit prea puţin. Cu toate acestea, există şi un revers al medaliei şi anume: copiii sau adulţii deja sensibilizaţi, care au deja astm sau alergii, vor trebui feriţi de apropierea excesivă de un câine sau o pisică.
