Un psihiatru explică efectele mesajelor Ro-Alert asupra creierului, după alerta de ninsori de la 4 dimineața
Miercuri dimineață, Bucureștiul s-a trezit sub cod roșu de ninsori, iar telefoanele au început să „țipe” încă de la ora 4:00, prin mesaje Ro-Alert care au transformat o ninsoare de februarie într-o experiență tensionată. Pe rețelele sociale, comentariile au curs în valuri, cei mai mulți exprimându-și nemulțumirea că au fost treziți din somn pentru un avertisment legat de un fenomen meteo normal în plină iarnă. „Când am început să ne speriem de iarnă?”, se întreabă medicul psihiatru Cristian Paparău.
Într-un mesaj amplu publicat pe Facebook, acesta explică modul în care astfel de alerte pot declanșa reacții reale de stres la nivelul creierului, chiar și atunci când pericolul obiectiv este limitat. Specialistul atrage atenția că, uneori, percepția pericolului ajunge să fie mai puternică decât evenimentul în sine, cu efecte directe asupra echilibrului psihic individual și asupra stării emoționale colective.
Când alarma depășește realitatea
„M-am trezit la 5 dimineața cu un sunet strident de Ro-Alert, povestește medicul. „Să îmi sară inima din piept. Mesaj de avertizare meteo… afară – liniște. O palmă de zăpadă așezată cuminte peste noapte.
La ora 7, încă un Ro-Alert. Și m-am întrebat: când am început să ne speriem de iarnă?” începe mesajul postat de medicul psihiatru Cristain Paparău.
Acum câteva decenii o ninsoare similară era pur și simplu iarnă, pentru unii incomodă, dar în niciun caz un pericol iminent, precizează medicul.
„Din punct de vedere psihiatric, fiecare alertă stridentă activează în creier exact același sistem care se activează în fața unui pericol real. Amigdala nu face diferența între „pericol major” și „posibil inconvenient”. Corpul reacționează la sunet, nu la cantitatea de zăpadă.
Crește ritmul cardiac, crește tensiunea arterială, se eliberează cortizol, somnul se fragmentează”.
El explică faptul că, pentru persoanele care suferă de anxietate, atacuri de panică sau au o sensibilitate crescută la stres, aceste „declanșatoare repetate” nu sunt lipsite de consecințe, ci pot provoca atacuri de panică în timpul nopții, o stare permanentă de hipervigilență pe parcursul zilei și o senzație persistentă de pericol vag, fără o cauză precisă.
„Nu zăpada provoacă atacul de panică, percepţia pericolului iminent o face”, avertizează medicul.
Fenomenul devine apoi colectiv, continuă medicul și enumeră câteva efect:
„Magazine golite preventiv. Oamenii cumpărând apă și conserve pentru două zile de ninsoare moderată. Mesaje alarmiste redistribuite în lanț.
Nu pentru că realitatea ar impune asta, ci pentru că alerta ne-a activat frica. Frica este contagioasă, mai contagioasă decât gripa”, scrie medicul.
Oboseala de alarmă
Medicul Cristian Paparău face referire în mesdajul său la un efect mai puțin discutat: oboseala de alarmă.
„Când suntem expuși frecvent la mesaje de urgență pentru situații gestionabile, sistemul nostru psihic fie rămâne într-o tensiune constantă, fie începe să ignore alertele, iar într-o zi, când pericolul va fi cu adevărat major, reacția poate fi întârziată.
Cred în prevenție, cred în necesitatea avertizării, însă cred și în proporționalitate și rațional.
În opinia sa, prevenția rămâne esențială, dar trebuie să fie proporțională.
„O societate expusă constant la tonuri apocaliptice își scade pragul de toleranță la disconfort. Iarna înseamnă zăpadă, vara înseamnă căldură, toamna înseamnă ploaie.
Nu orice inconvenient este o catastrofă, nu orice ninsoare este un dezastru.
Poate că nu trăim vremuri mai periculoase, poate că trăim vremuri în care sunetul alarmei a devenit mai puternic decât evenimentul în sine.
Și poate că sănătatea mintală colectivă are nevoie, uneori, nu de o alertă în plus… ci de puțină liniște”, conchide medicul psihiatru.
