Victimă de la «Perla»: «În fiecare zi când intru în coafor îmi tremură picioarele» - FOTO
Erau mai vesele decât vrăbiuţele. Se amuzau tot timpul, spuneau glume, spre deliciul clientelor. Crima oribilă din luna martie le-a schimbat definitiv vieţile. Coafezele de la «Perla» învaţă din nou să zâmbească, ajutate de psihologi. Trei dintre victimele poliţistului Gheorghe Vlădan s-au întors la serviciu, dar le tremură picioarele în fiecare dimineaţă când intră pe uşa coaforului.
Cum deschizi uşa salonului vezi multe coafeze care stau în aşteptarea clienţilor. Aici a început carnagiul, în 5 martie, când poliţistul Gheorghe Vlădan a dat buzna cu un pistol în mână. În trei minute a împuşcat opt persoane.
Diana ne-a povestit cum s-a aruncat sub masă când a intrat Vlădan în frizerie
Două au murit pe loc: Florina Vlădan, soţia poliţistului şi Mariana Bendre (42 de ani), casiera. Acum, pe scaunul Marianei ar trebui să stea o tânără, proaspăt angajată. Dar, cu gândul la tragedia din martie, îşi face de lucru prin coafor ca să petreacă cât mai puţin timp pe locul cu ghinion.
Geamul care a fost făcut ţăndări în urma împuşcăturilor a fost înlocuit
Reporterii Click! s-au dat drept clienţi şi au ascultat poveştile femeilor şi cum li s-au schimbat vieţile după atentat. Altădată, în salonul de coafură era zumzet, veselie, clientele sporovăiau continuu cu angajatele. Acum, se vorbeşte puţin şi şoptit. Toate coafezele par în suferinţă. Poartă în suflet, dar şi pe corp, răni adânci şi dureroase. „
Mă omora şi pe mine, dacă eram aici. S-a întâmplat să fiu la o clientă şi aşa am scăpat. Eu scoteam vopseaua din părul unei doamne, iar colega mea Maricica zăcea pe jos, într-o baltă de sânge. Acum s-a întors la serviciu pentru că trebuie să ducă bani acasă. A fost împuşcată în piept. I-a intrat un glonţ în umăr şi i-a ieşit prin spate. O doare şi acum, după opt luni, dar trebuie să meargă mai departe. Şi alte două colege s-au întors la muncă, dar suferă mult", ne-a povestit Nina.
Când vin şi când pleacă de la serviciu, coafezele sunt triste şi îngândurate
Chiar dacă nu a fost în coafor în timpul masacrului, managerul Adriana Mândrean resimte şi acum efectele tragediei din 5 martie.
„Vă spun sincer că în fiecare zi, când mă apropii de salon, simt cum îmi tremură picioarele. Însă cum intru pe uşă îmi trece şi muncesc cu acelaşi drag", ne-a spus Adriana, la aproape opt luni de la eveniment. „Le-am îndemnat pe fete să meargă să se trateze la specialişti, psihologi care pe mine m-au sfătuit în primul rând să fac tot posibilul să renovez şi să redeschid cât mai repede coaforul. Poate că multă lume nu a fost de acord cu acest lucru, însă cred şi acum că a fost varianta cea mai bună. Noi aveam nevoie să reintrăm în normal", ne-a mai spus managerul.
Diana, frizeriţa căreia i-a şuierat glonţul pe la ureche, a scăpat nevătămată doar pentru că s-a ascuns sub masă, având drept paravan şi o parte din scaun. „În urmă cu două săptămâni mi s-a făcut rău la serviciu, am leşinat. Am mers la spital, iar de aici am fost îndrumată către psihiatru. În cazul meu, abia acum a ieşit la suprafaţă teroarea pe care am trăit-o", ne-a spus angajata de la „Perla".
Femeile sunt şocate de scenele pe care le-au trăit, dar cel mai tare le supără răutatea oamenilor. Coafezele povestesc despre persoane care intră în salon şi fac „glume" care le înfioară. „Aici este coaforul unde sunt împuşcaţi clienţii?", a întrebat o bătrânică. „Mă primiţi dacă nu am pistol?", a spus o altă clientă. „Râd de noi şi asta ne doare cel mai mult. Spun că ne-am făcut vedete pe la televizor ca să ne ştie toată ţara", povestesc coafezele în timp ce-şi văd sârguincioase de lucru.
Regretele şi scuzele transmise în urmă cu o zi de Gheorghe Vlădan nu au ajuns la inimile coafezelor. Femeile ne-au spus ieri că îl cred că regretă cele întâmplate, dar nu se gândesc nici o clipă să-l ierte pe cel care le-a distrus vieţile. Iată ce le-a transmis Vlădan din puşcărie: «Sper să nu mă înţelegeţi greşit îndrăznind a vă scrie această scrisoare, o fac cu cele mai mari păreri de rău în urma celor întâmplate.
Ştiu că scuzele şi părerile de rău sunt tardive, că timpul nu-l mai pot da înapoi şi nu mai pot schimba nimic. Vreau să ştiţi că suferinţa şi durerea din sufletul meu nu pot fi vindecate niciodată. Nu pot realiza nici acum după atâtea luni cum am putut face acest gest necugetat în acea zi blestemată, în care am curmat vieţi şi am distrus familii nevinovate. M-am distrus şi pe mine şi viitorul familiei mele. (...) Mă rog încă o dată la voi să-mi înţelegeţi mâhnirea din suflet şi să nu uitaţi că odată am fost doar un tată şi un soţ».
