Nelu Ploieşteanu: „Aş fi vrut să fiu vedetă mai de tânăr“ - VIDEO
V-aţi născut la Ciorani, judeţul Prahova, într-o familie modestă. Cum a fost copilăria dumneavoastră?
O familie modestă este puţin spus. Aveam 17 ani şi o haină ruptă-n coate când a murit tatăl meu. Abia atunci mi-am dat seama cât de grea este viaţa. Tatăl meu avea un acordeon mic pe care l-am vândut pe un costum de haine... Tot la 17 ani am cântat prima mea nuntă, la care am luat vreo 150 de lei. Însemna mult pentru mine atunci, ca copil. Un costum de haine era 100 - 200 de lei.
Când v-aţi apucat de cântat aveaţi ambiţia să ajungeţi unul dintre cei mai mari lăutari din ţară?
Am cântat de la şase ani, am învăţat să cânt de la tatăl meu, am „furat" muzica pe prispă. N-am visat niciodată că o să ajung atât de cunoscut. M-a ajutat Dumnezeu, că nu mi-a plăcut viaţa de acolo (din satul natal - n.r.). Probabil că dacă nu plecam, înnebuneam, făceam depresie, nu mă acomodam.
Cum v-a venit ideea să vă numiţi Ploieşteanu? Era la modă folosirea unor nume care să aibă legatură cu zona geografică?
Pseudonimele se reflectă mai mult în mintea oamenilor. Ion Dumitrache mă cheamă pe mine. Când eram tânăr, cântam cu una, Monica, era din comuna Arbore şi-şi zicea Monica Arbore. Şi am fost la o nuntă la Bolintin, unde ţineau morţiş să scrie pe invitaţii cine cântă. Şi eu mă gândeam... „Ce dracu să scriu şi eu acolo, mă? Ciorăneanu ce spune, na?". Zic: „Nelu Ploieşteanu". Acuma, culmea, că dacă mă sună cineva nu mai spun Dumitrache, spun Ploieşteanu, că mi-a rămas şi mie în reflex. Şi dacă îmi vin facturi de telefon pe numele Dumitrache rămân surprins.
Pentru ce mari personalităţi ale României aţi cântat la petreceri private?
Păi am cântat de la Nicu Ceauşescu până la ultimul preşedinte. Şi la Iliescu, şi la Băsescu. Doar la Constantinescu n-am cântat, că ăla nu prea făcea chefuri. Lui Nicu Ceauşescu i-am cântat foarte mult. Dacă pe mine mă chemau 20 de securişti, mă duceam. Şi mă gândeam ce tare sunt eu că m-au chemat.
Deşi păreţi un om senin, nu aţi fost ferit de necazuri. Băiatul dumneavoastră, copilul cel mai mic, are probleme mari de sănătate. V-a fost greu?
Am patru fete şi un băiat. Nu mi-a fost niciodată ruşine cu băiatul meu, că s-a născut aşa. Boala lui se numeşte encefalopatie. I-am depistat boala la opt luni, eram în Franţa. I-am adus cele mai noi medicamente, dar erau cosmetice, doar întreţineau boala, nu vindecau. Soţia mea este foarte optimistă şi nu am auzit-o niciodată în 22 de ani, cât are băiatul, să se vaite.
Când a fost ultima dată când v-aţi simţit fericit?
Să vă ajute Dumnezeu să simţiţi fericirea să vi se nască un nepot. N-am crezut vreodată că mă poate face o piticanie de-asta să fac toate drăciile.
Aţi fost prieten cu actorii Ştefan Iordache şi Gheorghe Dinică. Cum aţi ajuns să-i cunoaşteţi?
A fost şansa vieţii mele. Au fost mai mulţi cei care m-au sprijinit: nea Andrei Blaier, nea Dinu (Săraru - n.r.), nea Gheorghe (Dinică - n.r.), Ştefan (Iordache - n.r.), a fost Radu Beligan... Când am făcut un disc şi pe verso mi-a scris Dinu Săraru, a contat.
