Cum a ajuns Mihaela Rădulescu o gazelă dintr-o «grasă nefericită»
«Cred că mi-am câştigat dreptul de a vorbi despre siluetă, diete şi soluţii de slăbit miraculoase, de vreme ce „ambalajul" meu a suferit o modificare substanţială de la sarcină. Cele 32 de kilograme pe care le aveam în plus, dobândite prin indolenţa de a mânca fără noimă, de bucurie că eram gravidă şi că aveam o sarcină fără probleme, mi-au schimbat întreaga abordare a... frigiderului, aragazului sau a dulapurilor cu provizii gospodăreşti. După ce a trecut euforia sarcinii şi minunea alăptatului (care, la mine, a durat sase luni), am realizat că... eram nu numai o mamă fericită, ci şi o... grasă nefericită. Toată viaţa făcusem sport de performanţă (gimnastică) şi nu refuzasem nici o provocare la alte întreceri sportive. Singurul capitol la care n-am avut nici o reclamaţie de când mă ştiu fusese silueta mea, corpul atletic, bine proporţionat, şi dinamismul cu care mă mişcam. Cu 32 de kilograme în plus, gazela din mine semăna mai mult cu o raţă legănată, ca să nu spun... balenă eşuată.
Citisem destule articole despre diete, sănătatea trupului şi importanţa unei alimentaţii sănătoase şi, deşi le-am ignorat total cât am fost gravidă, mi-am propus să le invoc in corpore când am realizat că nu mai încăpeam în haine frumoase, în braţele soţului sau pe ecranul televizorului! Ca să fiu sinceră, nu mai încăpeam nici în ochiul meu critic, care-şi revenise primul după sarcină şi care-mi transmitea, în direct, fără menajamente, că arăt oribil, că am mai multe şunci decât raftul de mezeluri din alimentară şi că în loc să mă mişc lejer, respirând aerul proaspăt al maternităţii, mă împiedicam în nasturi şi fermoare care refuzau să se închidă pe cale naturală, gâfâind în timp ce îmi legănam copilul...ând am luat hotărârea că trebuie să fac ceva, că trebuie să-mi revin şi să slăbesc, am plecat direct către cabinetul unei prietene nutriţioniste, pentru că am realizat că am de făcut o lucrare grea şi că e total aberant să cred că voi putea să scap singură de balastul acumulat.
Doctoriţa Mihaela Bilic mi-a compus un regim de viaţă pe care aveam senzaţia că-l cunosc, dar nuanţele făceau categoric diferenţa. Faptul că mi-a compus programe alimentare sănătoase şi eficiente m-a ajutat să înţeleg, în primul rând, cât de greşit mâncasem până atunci şi ce consecinţe are alimentaţia haotică, de proastă calitate, pe termen lung», a scris ea pe blog.
Mai mult decât atât, vedeta a explicat şi ce fel a reuşit să slăbească enorm.
«Mâncam exact ce-mi recomandase doctoriţa, fără nici o excepţie, făceam sport zilnic şi simţeam, destul de palid la început, că sunt pe drumul cel bun. Când mi-a spus să nu mă mai urc pe cântar zilnic, ci o dată pe săptămână, am căpătat şi mai mult curaj, căci kilogramele se topeau amical. Cât despre disciplina şi ambiţia mea, admit că n-au fost niciodată mai performante.
Ştiam despre mine că am voinţă, dar n-o probasem nicicând atât de consecvent şi nu fusesem niciodată mai ascultătoare. Practic, nu ţineam nici o dietă frustrantă, ci mâncam sănătos, de mai multe ori pe zi, renunţând total la pâine, prăjeli, zahăr, amestecuri nereuşite de alimente incompatibile, sucuri din comerţ, mâncare de urgenţă, tip fast-food. În stomacul meu nu-şi mai făceau loc plăcerile de altădată, ci necesarul zilnic de proteine, carbohidraţi, vitamine, apă... Ziua mea începea, fără excepţie, cu alergare şi mişcări în forţă de gimnastică, pentru recăpătarea mobilităţii şi reactivarea muşchilor, continua cu activităţi de mamă sau de... vedetă - că, deh, începusem munca - şi se încheia cu un alt program de sport, de data asta de lucru cu anumite grupe musculare esenţiale.
N-am lipsit nici o dimineaţă de la alergarea mea zilnică, de parcă îmi fugăream kilogramele, să dispară de pe mine.
N-am lăsat în casă nici o urmă de alimente nesănătoase, care altădată îmi umpleau cămara şi frigiderul, masa şi poşeta... Odată cu mine au ţinut şi toţi cei din casă acelaşi regim şi, în loc ca soţul meu să simtă vreo frustrare, mi-a mărturisit, spăsit, într-o bună zi, că ar fi în stare să nu mai mănânce nimic dacă asta e soluţia ca eu să redevin o soţie rezonabilă în dimensiuni. Săracul de el, abia atunci mi-am dat seama cât de mare era suferinţa lui şi cât de mult se abţinuse să-mi spună ceva sau să-mi smulgă prăjiturile din gură, când eram gravidă!», a adăugat ea.
