Pizza napolitană, protejată de UE
Pizza napolitană este considerată o specialitate de referinţă în întreaga lume, iar păstrătorii tradiţiei de secole ai preparării acestui tip de pizza se lupta de ani de zile cu imitaţiile ordinare din străinătate.
După decizia UE, însă, pizzeriile din întreaga lume vor fi obligate să respecte o listă strictă de ingrediente şi o metodă specifică de pregătire, dacă doresc să aplice produselor lor eticheta de pizza napolitană.
Pentu a pregăti o pizza în maniera tradiţională napolitană, un pizzaiolo trebuie să folosească numai făină de grâu dur, sare gemă, drojdie proaspătă, brânză mozzarella autentică din lapte de bivoliţă, nu de vacă şi roşii San Marzano, care cresc pe câmpiile de la sud de Muntele Vezuviu.
Blatul unei pizza napolitane autentice trebuie să fie crocant şi să nu fie mai gros de 3 milimetri. De asemenea, blatul trebuie neapărat întins cu mâna, şi nu cu sucitorul, şi apoi copt într-un cuptor de piatră încălzit cu lemne.
Pizza în stilul napolitan diferă de cea tradiţională siciliană, pe care nu se pune sos de roşii. Roma oferă două tipuri de pizza, ce au specifică fie forma rectangulară şi un blat mai gros, fie unul mai subţire decât la pizza napolitană.
"Europa a încoronat munca şi tenacitatea producătorilor napolitani", a spus ministrul agriculturii din Italia, Luca Zaia. În opinia sa, cel mai renumit produs al oraşului Napoli "a fost prea mult timp supus imitaţiilor care nu au nimic de-a face cu adevărata şi unica pizza napolitană" .
Legenda spune că "adevărata" pizza a fost inventată în acest oraş-port, la începutul secolului al 18-lea.
