Puşcăriaşii-actori din "Eu când vreau să fluier, fluier" nu au fost lăsaţi să mănânce şi să bea după premieră
În cazul a doi dintre actorii-deşinuţi, cu care am vorbit în Penitenciarul Tichileşti, filmul bate viaţa. Au fumat banii pe care i-au câştigat la filmări, 90 de lei pentru trei zile, respectiv 700 de lei pentru o lună în focurile filmului, pe platou, şi au şi o nemulţumire. Supraveghetorii i-au săltat imediat după premieră, deşi fuseseră invitaţi chiar de către actori şi regizor la recepţia de după.
Povestesc că a rămas producătorul cu platoul de prăjituri în braţe, pe când ei erau urcaţi cu „mascaţii" în maşină cu destinaţia Jilava, via Tichileşti. Abia îşi aprinseseră câte o ţigară şi schimbau impresii despre film.
Urme de film
„A fost o altă viaţă. Am rămas cu pozele şi amintirile. Hai, şi cu prietenii. Mi-am făcut prieteni la Jilava, la Craiova şi la Poarta Albă (n.r- unde s-au filmat cele mai multe secvenţe). Sunt băieţii mei. Am trăit. Timp de trei zile. Eu atât am jucat. Am fost natural, am făcut ceea ce fac de obicei în puşcărie. Nu m-am chinuit deloc. Cea mai faină fază a fost când eram cu Silviu în cameră şi i-am dat o palmă peste fund şi i-am zis: De azi eşti bulangiul meu! Şi el a strigat la mine, m-a înjurat. Apar în multe scene din film, cred că în câteva zeci de minute, deşi am fost doar trei zile la filmări. Ne-au pus să ne batem, să-i „primim" pe cei noi. Să facem ceea ce facem noi aici. Adică, dacă vine unul nou, haţ! Ia, arată, ce ai? Haine?! Ţigări?! Cuţite? Dacă n-are, la chiuvetă. Să spele. Uite ce adidaşi am?! ", spune Găgenel Şerban Ţicu, arătându-ne „Pumele" nou-nouţe.
Au fost violenţi"
„Faptul că ei au jucat într-un film care a luat o distincţie este un lucru cu totul nou. Ambii deţinuţi au, acum, probleme comportamentale, deşi reprezintă modele pozitive pentru ceilalţi. De când au jucat în film au fost cercetaţi pentru abateri disciplinare, au căpătat mai multă încredere în ei, au devenit violenţi", ne-a declarat Gianina Crăciun, directorul Penitenciarului pentru Minori şi Tineri din localitatea brăileană Tichileşti.
O nemulţumire
Prestaţia actoricească a celor doi- ca şi a celorlalţi condamnaţi care au participat la realizarea filmului- s-a încheiat brusc, imediat după vizionarea peliculei de 94 de minute.
„Ne-am supărat tare după premieră. Am văzut filmul cu toţii, după care actorii, regizorul şi producătorul, toată lumea- care ne-au tratat regeşte, ca pe nişte oameni normali- ne-au invitat la o prăjitură şi un suc, alături de ei. La recepţie, da! Am ieşit în curte, ne-am aprins câte o ţigară, vorbeam despre film, când au venit supraveghetorii şi ne-au zis să stingem ţigările şi să venim cu ei. Am crezut că mergem la prăjitură şi suc. Dar, de unde?! Ne-au escortat direct la poartă, ne-au urcat în dubă cu mascaţii. Îmi amintesc că a rămas ca o statuie producătorul care ieşise la noi cu un platou de prăjituri în braţe", ne-a povestit „Deţinutul numărul 4".
„Papan, un prost!"
Năzbâtia lui Papan Chilibar, alias Ursu, deţinutul care a jucat în „Eu când vreau să fluier, fluier", s-a liberat condiţionat şi apoi a recidivat întorcându-se din nou la „Mititica", a ajuns şi la urechile interlocutorilor noştri.
„Papan e un prost. A dat de gustul banilor. N-a ştiut să-şi vadă de treaba lui. A călcat iarăşi pe bec. Un prost", l-a judecat aspru „Nepotul".Aşa, şi Costi a intrat după gratii din nou după ce a participat la filmări.
„Da, dar eu am fost reîncarcerat în februarie 2010 pentru o faptă pe care am făcut-o înainte de filmări. M-au băgat la tâlhărie, mi-au dat şase ani şi şapte luni, deşi io trebuia să fiu judecat pentru vătămare corporală. A venit unul şi mi-a scuipat pe masă, eram într-un bar. L-am lăsat, iar când să plec m-am dus şi i-am dat doi pumni. A căzut şi, din greşeală, l-am călcat pe mână. I-am rupt mâna. N-am vrut. Bănuiesc că am fost confundat. Mai am doi verişori cu acelaşi nume aici în penitenciar", s-a scuzat Costi.
„Am nevastă ca Nicoleta Luciu"
Costi a fost arestat prima dată în 2007 pentru furt calificat şi a luat trei ani şi nouă luni de închisoare. În 2009 s-a liberat. S-a dus acasă în Galaţi, chiar şi-a găsit o fată de 17 ani, cu care vrea să se însoare. Pe 10 februarie 2010, „l-a ajuns fapta din urmă", cum se zice între deţinuţi. Acum, fata, o frumuseţe din vecini, de la Fileşti, îl caută la puşcărie.
