Să mori strivit de gol
Spania-Paraguay, 1-0, ce să spui ? Filosofezi la sensul vieții.
Căci, să fii Cardozo, să ai penalty şi să ratezi cu Spania, la 0-0, e mare dramă! Îl înţeleg că la fine - când speranţa e deja înhumată, cu crucea la cap, inscripţionată - a plâns hohotit, ca orice „latino". Impresionant.
Dar meciul, terminat cu un gol Villa, după o bară a lui Pedro, reluat apoi bară-bară-gol, fu nemaipomenit. Cinic, cum sunt uneori când plouă, mi-ar fi plăcut ca execuţia lui Villa să fie bară-bară-afară...! Ay, "puta madre!"(pudibonzii ar traduce „mama naibii!"), ce piramidă de trupuri au făcut spaniolii, mai să-l ucidă pe goleador de bucurie.
Asociam asta cu maimuţa care-şi ucide pruncul strângându-l, de drag, până la moarte, sau cu nişte titluri: "să mori rănit din dragoste de viaţă (film, Veroiu)", "să mori din dragoste rănită" (cântec, Dragomir, Similea), sau actualul „să mori împuşcat ca un aminal sălbatic", (carte, Cartianu). Spectacol, tensiune, gol izbăvitor. Bine, că nu au fost şi ai noştri în situaţie. Muream până acum răniţi din dragoste... de proşti ! Ce echipă frumoasă, Paraguay! Când am putea ajunge noi la nivelul ei? Nu la cel al Spaniei, nici măcar al umilitei Argentina, nu mai zic Germania, ar fi obrăznicie !
Despre penibilul arbitrului Carlos Bartes (Guatemala), un roman fluviu. Ce se adaugă la lista-cârnaţ: Koulibaly, Busacca, Larrrionda, Lannoy, Rosetti. Despre cum NU a văzut el, la execuţia penalty-ului paraguayan, când intraseră doi jucători în careu şi ar fi trebuit să repete lovitura, deci să anuleze ratarea; dar A văzut aceeaşi situaţie la execuţia spaniolă, anulând golul, nemăsurând cu aceeaşi măsură. Apoi, după respingerea şutului spaniol, fu un fault al lui Villar, deci un nou penalty. Încrengătură de gafe demne de idioţi, un specimen nedemn de un turneu final CM. Alt un argument că panseismul blatterian devine nociv pentru FIFA. Jos cu el!
