Ce este boala autoimună. Cauze, simptome, tratament

Ultima actualizare:

    Tiroidita Hashimoto este o boală autoimunăfoto: captura Facebook
Tiroidita Hashimoto este o boală autoimunăfoto: captura Facebook

Boala autoimună este o agresare a organismului de către propriul său sistem imunitar. Concret, în urma expunerii la un factor declanşator, neidentificat încă, sistemul imunitar începe să producă anticorpi care, în loc să lupte cu infecţia, atacă ţesuturile organismului. Cu toate că nu se cunoaşte cauza exactă care declanşează o boală autoimună, există o serie de factori care cresc predispoziţia pentru acest tip de afecţiune.

Bolile autoimune apar atunci când sistemul imunitar începe să atace propriile organe, țesuturi și celule ale organismului. Deși simptomele sunt ușor de observat, acestea sunt, în același timp, comune pentru mai multe tipuri de afecțiuni, ceea ce face că bolile autoimune să fie mai dificil de diagnosticat. Printre simptomele specifice acestor boli se numără oboseala, durerea cronică și tulburările gastrointestinale, dar cel mai comun simptom este modificarea greutății corporale.

Viata persoanelor cu boli autoimune poate fi foarte dificilă. Simptomele sunt uneori atât de neclare încât pot îngreuna stabilirea unui diagnostic.

Cu toții avem un sistem imunitar format din celule și organe care luptă împotrivă microbilor și a invadatorilor străini. În cazul unei persoane sănătoase, organismul înțelege imediat diferența dintre celelule proprii și celulele străine, cu care trebuie să lupte. Specialiștii spun că în cazul unei persoane care suferă de o boală autoimună, sistemul imunitar are un defect ce îl determină să atace celulele normale, potrivit healthline.com. Rezultatul este un atac greșit asupra propriului corp. Cu alte cuvinte, bolile autoimune determină organismul să lupte împotriva sa.

Boala autoimună, cauze

Unele boli autoimune vizează un singur organ. Diabetul de tip 1 dăunează pancreasului, de exemplu. Alte boli, cum ar fi lupusul eritematos sistemic (SLE), afectează întregul corp. Medicii nu știu exact ce anume provoacă infracțiunile sistemului imunitar. Cu toate acestea, unii oameni sunt mai susceptibili de a avea o boală autoimună decât alții

Conform unui studiu din 2014, femeile au boli autoimune cu un procent de aproximativ 2 până la 1 în comparație cu bărbații - 6,4% dintre femei față de 2,7% dintre bărbați. Adesea, boala începe în perioada fertilă a femeii (între 15 și 44 de ani). Unele boli autoimune sunt mai frecvente în anumite grupuri etnice. De exemplu, lupusul afectează mai multe persoane afro-americane și hispanice decât caucazienii.  Anumite boli autoimune, precum scleroza multiplă și lupusul, sunt genetice. Nu orice membru al familiei va avea neapărat aceeași boală, dar moștenesc o susceptibilitate la o afecțiune autoimună. Deoarece incidența bolilor autoimune este în creștere, cercetătorii suspectează factori de mediu, cum ar fi infecțiile și expunerea la substanțe chimice sau solvenți.

Boala autoimună, simptome

De multe ori, simptomele bolilor autoimune sunt confundate cu reacțiile alergice. Deși există anumite argumente care asociază predispoziția genetică la alergii și la boli autoimune, acestea sunt două afecțiuni complet diferite. Simptomele bolilor autoimune sunt similare cu cele ale altor boli.

-        oboseală-        direri musculare-        umflarea și roșeața-        febră de intensitate mică-        probleme de concentrare-        amorțeală și furnicături în mâini și picioare-        pierderea parului-        iritații ale pieliiBolile individuale pot avea și simptomele lor unice. De exemplu, diabetul de tip 1 provoacă setea extremă, pierderea în greutate și oboseală. IBD provoacă dureri de burtă, balonare și diaree. Însă medicii spun că la unele boli autoimune, cum ar fi psoriazisul, simptomele pot să apară. Apoi intervine o perioadă de remisie, în care simptimele dispar, ca mai apoi să reapară.

Boala autoimună, tratament

Diagnosticarea bolilor autoimune este greu de făcut. Medicii spun că nu există un simplu test în urma căruia să se stabiliească un diagnostic exact și că este nevoie de mai multe analize. Medicul dumneavoastră va folosi o combinație de teste și o revizuire a simptomelor și examinarea fizică pentru a vă diagnostica, mai scrie healthline.com.Bolile autoimune nu pot fi vindecate.  Tratamentele pot doar controla răspunsul imun hiperactiv și pot reduce durerile și inflamațiile. În tratamentele pentru bolile autoimune se folosesc, frecvent, antiinflamatoare nesteroidiene, cum ar fi ibuprofenul și naproxenul.  Însă specialiștii avertizează că acestea se pot lua doar dacă medicul prescrie tratamentul respectiv.Pe lângă medicamente, dietele bine echilibrate și practicarea unor exerciții fizice regulate vă poate ajuta, de asemenea, să vă simțiți mai bine.

Cele mai grave tipuri de boli autoimune

Cercetărorii au descoperit peste 80 de boli autoimune. Deseori simptomele lor se suprapun, ceea ce le face greu de diagnosticat. Printre cele mai cunoscute boli autoimune sunt lupus eritematos, sistemic, artrita reumatoidă, psoriazis, tiroida hashimoto, Boala Addison (afectează glandele suprarenale), Hepatita autoimună (afectează ficatul), Fenomenul Raynaud (afectează degetele de la mâini și de la picioare, nasul, urechile), Polimialgia reumatică, Sclerodermia,Sindromul Sjogren (afectează glandele salivare, glandele lacrimare, articulațiile), Scleroza sistemică, etc.

Lupusul eritematos sistemic (LES) este o boală autoimună cronică, care poate afecta diferite organe ale corpului, în special pielea, articulațiile, sângele, rinichii și sistemul nervos central.  Persoanele cu lupus dezvoltă anticorpi autoimuni ce atacă țesuturile din corp. Tratamentul necesită adesea prednison oral, un steroid ce reduce funcția imună. LES nu este contagios. Acest lucru înseamnă că nu poate fi transmis de la o persoană la alta.

Diagnosticul de LES se bazează pe o combinaţie de simptome (cum ar fi durerea), semne (cum ar fi febra) şi rezultate ale analizelor de sânge și urină, după ce au fost excluse alte boli. Nu toate simptomele și semnele sunt prezente la un moment dat, ceea ce face dificilă diagnosticarea rapidă a LES. Pentru a ajuta la distingerea LES de alte boli, medicii reumatologi ai Asociaţiei Americane de Reumatologie au stabilit o listă de 11 criterii, care atunci când sunt combinate, demonstrează diagnosticul de LES.

Iată câteva semne care ar trebui să vă pună pe gânduri și să vă prezentați la medic:

1.Erupţia cutanată "în formă de fluture"

2. Fotosensibilitatea

3. Lupusul discoid

4. Ulcere ale mucoasei

5. Artrita

6. Pleurita

7. Afectarea renală

8. Sistemul nervos central

9. Tulburări ale celulelor sanguine

10. Tulburările imunologice

11. Anticorpii antinucleari (AAN)

În prezent, nu există nicio medicație specifică pentru vindecarea LES. Tratamentul LES are drept scop tratarea simptomelor şi semnelor de boală, precum și prevenirea complicaţiilor bolii, inclusiv a leziunilor permanente la nivelul organelor și țesuturilor. De obicei, în momentul stabilirii diagnosticului, boala este foarte activă. În acest stadiu, este nevoie de doze mari de medicamente pentru a combate boala şi pentru a preveni deteriorarea organelor. La mulţi copii, tratamentul ţine sub control exacerbările LES, iar cînd boala intră în remisie tratamentul este în doze foarte mici sau nu este deloc necesar, potrivit printo.it.

Tiroidita cronică autoimună, cunoscută sub numele de tiroidita Hashimoto, este una dintre cele mai frecvente afecțiuni endocrine, afectând până la 12 % din populație, în special femeile de vârstă fertilă. Predominanța feminină este netă, raportul femei/bărbați ajungând la 9/1. Această afecțiune este considerată, alaturi de diabetul zaharat tip1, cea mai frecventă boală autoimună și principala cauză de hipotiroidism la copii și adolescenți. Boala ar putea fi declanșată de  excesul de iod, stress-ul acut și cronic, infecțiile virale și substanțele toxice. Sistemul imun sintetizează anticorpi care ataca glanda tiroidă pe care o percepe că fiind țesut străin. Și predispoziția genetică este un factor important în apariția acestei boli.

În 80% din cazuri pacientul prezintă funcție tiroidiană normală, fiind asimptomatic.

În 15% din cazuri este hipotiroidian prezentând  gușa sau dimpotrivă volum diminuat al glandei tiroide, creștere în greutate, lentoare în mișcări, în gândire, tulburări de memorie, de concentrare, astenie, depresie, senzație de nod în gât sau de sufocare, constipație, tulburări ale ciclului menstrual, infertilitate, întârziere în creștere și retard mintal la copil.

În 5 % din cazuri, pacientul este hipertiroidian, prezentandu-se la medic pentru gușa, pierdere în greutate, hipersudoratie, oboseală, iritabilitate, palpitații, tulburări de ritm, insuficiență cardiacă,  tranzit intestinal accelerat, tulburări ale ciclului menstrual, scăderea libidoului. De cele mai multe ori, episodul de hipertiroidie (hashitoxicoza) este tranzitor, evoluând ulterior spre hipotiroidie, care necesită substituție cu hormoni tiroidieni.

Nu există o alternativa naturistă sau homeopată la tratamentul hormonal. Suplimentele cu iod pot agrava evoluția bolii, declasând chiar episoade de hipertiroidism tranzitor.

Atâta timp cât funcția tiroidiană se menține în limite normale pacientul nu are nevoie de tratament, dar trebuie urmărit la 6 luni, pentru a depista din timp modificările bilanțului hormonal și a preveni complicațiile cele mai de temut și anume, coma mixedematoasa și criza tireotoxica, ambele cu risc vital.

Boala Crohn este o boală inflamatorie cronică cu localizare la nivelul peretelui tractului digestiv, putând afecta teoretic orice segment de la esofag până la anus, dar în special porțiunea distala a intestinului subțire (ileita terminala) și colonul, caracterizată prin leziuni inflamatorii ulcerative transmurale ce pot determina complicații de tipul stricturilor sau fistulelor, potrivit site-ului cdt-babes.ro.

Boala Crohn este boala adultului tânăr (15 - 30 ani), dar poate apare și la vârste mai înaintate, cu incidență egală la femei și bărbați.

Cauza bolii Crohn nu este cunoscută. Au fost propuse cauze genetice, infecțioase, tulburări imunolgice, dar nici una nu a fost demonstrată cert.

1. accentuarea tranzitului intestinal - scaune moi, de câteva ori pe zi - persistentă saptamini-luni (diaree cronica neinfectioasa)

2. dureri abdominale recurente

3. sângerări rectale

4. febra persistentă

5. alterarea stării generale

6. artralgii - frecvent lombalgii (dureri de spate)

7. scădere în greutate

Severitatea diareei și extinderea bolii inflamatorii intestinale pot necesita spitalizare de urgență; uneori simptomatologia poate mima o apendicita acuta sau o ocluzie intestinala, dar de cele mai multe ori, pacienții se internează pentru stabilirea cauzei unei diareei prelungite sau unui sindrom febril peristent sau speriați de sângerări rectale.

Medicamentele folosite se adresează în special substratului inflamator (antiinflamatorii : sulfasalzina, corticoterapie dar și imunosupresoare : azatioprina, mercaptopurina,metrotrexat, ciclosporină). Fiind un tratament de lungă durată și cu efecte adverse importante, necesită o atentă monitorizare clinică și de laborator.

Pot fi utile și medicamentele antispatice, sedative și uneori antibiotice, doar la indicația medicului curant.

Recent se utilizează noi terapii - anticorpi monoclonali împotriva citokinelor proinflamatorii - cu rezultate promițătoare.

Prognosticul bolii Crohn este variabil, în funcție de întinderea procesului inflamator, prezența complicațiilor, tratamentul urmat, și nu în ultimul rand, de complianță pacientului, fiind o boală cronică ce necesită periodic investigații medicale, urmărire atentă și competentă.

Boala Crohn și Colita ulcerativă sunt adesea asociate și testate la comun, deoarece amândouă sunt boli inflamatorii intestinale cauzate de un sistem imunitar deficitar. Diferența dintre ele este că, în timp ce colita ulcerativă afectează numai colonul, boala Croh poate afecta întreg tractul gastro-intestinal. Afecțiunile au simtome comune, ce se manifestă prin diaree, crampe și pot duce la scăderea în greutate.

Bolile autoimune cresc riscul de cancer?

Deși mai multe studii au arătat că un istoric de boli autoimune crește riscul de apariție a cancerului, rezultatele sunt complicate de faptul că unele tratamente pentru afecțiuni comune, cum ar fi lupus și artrita reumatoidă, pot, de asemenea, să crească acest risc.

Citeşte şi: 

„O femeie din şase, de peste 50 de ani, are tiroidită autoimună“

Sorina Pintea, fostul ministru al Sănătăţii, diagnosticată cu o boală autoimună gravă: «Nu este uşor!»

Parteneri

image
www.fanatik.ro
image
observatornews.ro
image
iamsport.ro
image
www.antena3.ro
image
as.ro
image
playtech.ro
image
www.fanatik.ro
image
www.cancan.ro
image
www.playsport.ro
image
sportpesurse.ro
image
www.bugetul.ro
familie  foto   Shutterstock jpg
clickpentrufemei.ro
image
okmagazine.ro
image
okmagazine.ro
image
historia.ro
image
historia.ro
manastire jpg
marea britanie shutterstock1 jpg
case sat romania shutterstock jpg
casa radio jpg
masina volan pixabay1 jpg
 Magos Olariu Constanta  jpg
gradina curte flori istock jpg
George Coşbuc
image
actualitate.net
image
actualitate.net