Ce le spui copiilor atunci când plâng
Lăsaţi copiii să plângă. Nu e nicio dramă, nici o suferinţă extraordinară care să-ţi rupă inima. Plânsul e normal la copii, fiind doar modalitatea lor de a-şi exprima sentimentele şi de a se descărca. Contează însă cum îi linişteşti şi ce le spui în acele momente.
5 cauze ale plânsului la bebeluşi
Un bebeluş nu plânge fără motiv. Dar, din păcate, nu ştie să-ţi spună ce-l supără. Trebuie să reuşeşti să-ţi dai seama singur sau să încerci, prin eliminare, mai multe variante de calmare. Primul lucru la care te gândeşti e că poate îi e foame.
Colicile sunt o altă cauză frecventă a plânsului. Încearcă să-l calmezi balansându-l uşor într-un leagăn sau scăunel special, masează-l pe burtică, fă-i o baie caldă.
Frigul sau căldura excesivă sunt alte cauzele ale plânsului la bebeluşi. Chiar dacă e mic, nu trebuie înfofolit. Poate îi e cald şi, din această cauză, nu poate dormi. Dacă ceafa şi burtica sunt fierbinţi sau transpirate, vei şti că trebuie să-i dai haine mai subţiri.
A patra cauză poate fi iritaţia de la scutecul ud. Nu în ultimul rând, cel mic poate plânge de plictiseală, mai ales dacă l-ai obişnuit mereu în braţe. Simplul fapt că vorbeşti cu el şi te ştie în zonă îl poate calma.
Lacrimile au un rol şi la vârste mai mari
Cauzele pentru care plânge un copil mai mare sunt simple şi normale. Fie s-a lovit, sau e obosit, furios, plictisit, stresat.
„Oricare ar fi motivul, are nevoie să fie ţinut în braţe, mângâiat, încurajat cu vorbe puţine şi simple, prin care să înţeleagă ce se întâmplă”, ne sfătuieşte autoarea Andreea Constantin în cartea sa, „De ce plângem?”, lansată la editura Cartea Copiilor.
„Hormonii de stres apar din cauza durerii sau a tristeţii şi e bine să fie daţi afară prin lacrimi. Aşa copilul se descarcă. Plânsul este o nevoie, ca foamea sau somnul. E normal şi sănătos să plângi câteodată, nu plânsul îţi face rău, ci sentimentele negative puternice pe care ai nevoie să le scoţi afară. Abia după ce se liniştesc, cei mici pot fi receptivi la mesajele şi întrebările noastre”, spune specialistul.
Când se loveşte
Nu-l certa că e neatent sau că „i-ai spus tu”. Pe viitor, există riscul să se ferească să-ţi mai spună când păţeşte ceva.
Lasă-l să plângă, aşa suportă mai uşor durerea. Nu trebuie distras, făcut să râdă sau ironizat.
Când e furios
De câte ori nu ai avut impresia că cel mic face din ţânţar armăsar?! Pentru adulţi, e greu de acceptat că şi copiii sunt uneori furioşi, au crize de personalitate şi plâng din motive aparent neîntemeiate.
„E demonstrat ştiinţific că ei nu se pot calma odată ce sentimentul de furie s-a dezlănţuit, deoarece cortexul prefrontal nu e încă destul de maturizat pentru a prelua controlul. Copiii nu-şi pot controla comportamentul atunci când sunt furioşi, nu trebuie condamnaţi.
Ceea ce îi va ajuta să înveţe autocontrolul este un sprijin calm şi empatic din partea adulţilor, precum şi modelul acestora de gestionare a propriilor emoţii”, explică Andreea Constantin.
Când e obosit
În timpul unui drum lung, după un efort prelungit sau aproape de ora de culcare, copiii îşi exprimă oboseala prin pierderea răbdării şi prin plâns.
„În aceste momente, nu e productiv să le oferim diverse alternative sau să încercăm să le distragem atenţia. Ei au nevoie de noi, de braţele noastre, iar după un plâns de eliberare, vor reuşi fie să adoarmă, fie să se poată concentra asupra unei activităţi, mai aflăm din cartea „De ce plângem?”.
