Din ce cauză apar atacurile de panică
Atacul de panică reprezintă o stare de frică sau de anxietate intensă, apărută brusc şi adesea confundată cu un atac de cord, cu care seamănă perfect. Atacul poate ţine până la 30 de minute, timp în care persoana trece printr-o stare de agonie emoţională, deşi viaţa nu îi este pusă în pericol. Află mai multe din noul număr al revistei „Click! pentru femei“!
Până la 5% din populaţia globală suferă de atacuri de panică. În general, acestea apar la adulţi de orice vârstă, iar odată declanşate, pot reveni periodic vreme îndelungată sau chiar pot surprinde pe tot restul vieţii. Simptomele atacului de panică pot fi foarte diverse, dar întotdeauna sunt foarte neplăcute, iar persoana este convinsă că viaţa sa este pusă în pericol.
Frica, simptom frecvent
Atacul de panică este punctul culminant al unei tulburări de anxietate, o problemă pe care cei afectaţi nu o conştientizează. De obicei, aceştia nu realizează că trec printr-o astfel de stare decât după ce au ajuns la Camera de urgenţă, iar electrocardiograma, tensiunea şi testul neurologic au ieşit, toate, bine. Atacurile de panică vin aproape întotdeauna însoţite de o frică intensă de moarte sau de pierderea controlului.
Cauze biologice şi psihologice
În aparenţă, atacurile de panică se produc fără un motiv anume, însă, de cele mai multe ori, apar pe fondul unui stres prelungit, din cauza unui stil de viaţă haotic ori a unei alimentaţii dezechilibrate sau din motive psihologice, cum ar fi subestimarea sinelui. Studii recente realizate în Japonia arată că persoanele care suferă de atac de panică au o lipsă a vitaminei B6 şi a fierului în organism.
Acordă-ţi primul ajutor
Deşi atacurile de panică nu afectează fizic, pentru sănătatea ta mintală şi emoţională, este vital să înveţi să depăşeşti momentul. Tratarea atacului de panică uşurează impactul pe care îl are anxietatea asupra vieţii tale.În lipsa unui tratament, atacurile de panică pot să revină de două-trei ori pe săptămână. Până la tratamentul medicamentos, de obicei cu antidepresive, şi până la vizitele la psiholog, există câteva măsuri ce pot fi luate direct de către cel afectat. Una dintre acestea este controlul respiraţiei: inspiră adânc şi expiră lent de zece ori.