Tot ce trebuie să știi despre cancerul hepatic
Unul dintre cele mai agresive cancere digestive este cel hepatic. Totodată, este şi o boală pentru care au fost dezvoltate numeroase terapii de ultimă generaţie. Iată tot ce trebuie să știi despre cancerul hepatic.
La nivelul ficatului, pot exista cancere primitive (care se dezvoltă de la o tumoră hepatică) sau metastatice (secundare unei formațiuni maligne de la nivelul altui organ).
Carcinomul hepatocelular, cea mai frecventă formă
În 9 din 10 cazuri, este vorba despre carcinom hepatocelular, care se dezvoltă pornind de la celulele de bază ale ficatului (hepatocite). Acest tip de cancer apare, în majoritatea cazurilor, la cei cu ciroză, consecință a consumului excesiv de alcool sau a unei hepatite cronice B sau C. Alți factori de risc ai bolii sunt hemocromatoza (acumularea în exces de fier în organism), fumatul, obezitatea, steatoza hepatică și diabetul.
Simptomele lipsesc în primele stadii
Ca în multe alte tipuri de cancer, în cel hepatic, în primele stadii, când tumora are dimensiuni mici, simptomele pot lipsi. Pe măsura evoluției bolii, apar: dureri abdominale (sub coaste, în partea dreaptă), ascită (acumularea de lichid în abdomen), febră, scădere în greutate, oboseală, alterarea stării generale, icter, stări de vomă.
Cum se depistează cancerul hepatic
La persoanele care prezintă factori de risc, analizele periodice ajută la depistarea timpurie a cancerului hepatic, lucru care crește speranța de viață. Ca primă formă de screening, se indică ecografia abdominală. De asemenea, se recomandă dozarea alfa-fetoproteinei (AFP); creșterea în sânge a acestei substanțe poate fi pusă pe seama existenței carcinomului hepatocelular. În completare, medicul poate recomanda scanarea CT sau RMN. Pentru stabilirea diagnosticului este însă nevoie de biopsie hepatică.
Opţiuni de tratament
În funcție de mărimea, numărul, localizarea tumorilor, prezența sau absența cirozei, medicul stabilește planul de terapie. Tratamentul chirurgical este posibil doar la 10-20% din pacienți. Astfel, în tumorile unice sau localizate, se recurge la rezecția lor. Când tumorile cuprind zone limitate de ficat, se face rezecție parțială hepatică. Transplantul este o opțiune în situația în care tumorile sunt întinse, dar nu au metastaze. Alte variante de terapie sunt citostaticele, radioterapia și distrugerea tumorii prin proceduri precum radiofrecvența.
Cum ajută chemoembolizarea hepatică
Când tumoarea hepatică este inoperabilă, pentru a crește speranța de viață a pacientului, se poate recurge la chemoembolizare hepatică. Intervenția presupune introducerea printr-o puncţie a unui cateter foarte subţire în artera hepatică şi în vasele care alimentează cu sânge tumora. Astfel, sunt introduse substanţe chimioterapice care ajung la nivelul celulelor lezate. Oprirea vascularizării ajută la stoparea alimentării tumorii. Chemoembolizarea hepatică se efectuează cu anestezie locală, pacientul fiind conştient tot timpul operaţiei. Este nevoie ca pacientul să stea internat 24 de ore, pentru a rămâne sub supraveghere medicală postoperatorie. Intervenţia este disponibilă şi în România și se poate efectua în cadrul unor centre de radiologie intervenţională, dotate cu aparatură performantă. Metoda poate mări speranţa de viaţă a bolnavului, fiind o bună măsură paliativă. Rata de succes a chemoembolizării depinde mai ales de gradul de lezare hepatică şi de dimensiunea tumorii.
Citește și:
Transplantul hepatic: când se recomandă și ce complicații pot apărea
