Scrisorile lui Stanca: Dragă Cristi Borcea,
Americanule, maiamianule, te respect, te admir pe alocuri pentru acumulările de capital obţinute şi, poate, pentru unele trecătoare succese la echipa pe care o iubeşti şi pe care, până nu demult, ai păstorit-o, dar te conjur, lasă de-o parte mahalagismele.
M-ai oripilat cu ultima, zgomotoasa şi soioasa discuţie, dacă se poate numi aşa, pe care ai avut-o, recent, cu expunere publică deplorabilă şi prestată cu Ionuţ Negoiţă.
Ai urinat pe dialogurile platoniciene, pe maieutica lui Socrate... Dacă pricepi ce aş vrea să-ţi aduc la cunoştinţă. Asta mi se pare cea mai exemplar-negativă discuţie pe care am perceput-o în mass-media românească vreodată. Mă, ai stat degeaba un amar de ani, pe lângă Cornel Dinu, nu s-a prins nimic de tine... Avuseşi un discurs plin de "bube, mucigaiuri şi noroi", cum spunea un poet pe care tu nu ai apucat să-l citeşti când vindeai butelii de aragaz. A situa dialogul tău la nivelul vechilor ţaţe de mahala sau chivuţe din ultimul bidonvil parizian e prea sus.
Ai dus limba română atât de jos, de abisal, scuză expresia, limbajul actual, spiritul polemic traco-geto-dacic că mie mi-ar fi ruşine să mai ies pe stradă fie şi la "Maiami bici" unde tot ai da peste un român rătăcit care să te cunoască şi să te deteste pentru asta. Ceva mai oribil, abject, greţos nu am văzut nici măcar la un abator de vite: sânge, muci, bale şi spermă de taur cu coaiele zdrobite. Execrabil!
Mă, voi daţi exemple de neconceput copiilor patriei. Şi tu ai destui copii. Şi făcuţi de tine, cu posibilităţile tale şi copii ai adoptivi printre jucătorii care ţi-au fost dragi şi i-ai năşit, bibilit, "înfiat" pe la Dinamo. Dar, Cristi nu se poate, tată, să vorbeşti aşa cum te-ai exprimat tu nici în somn!
Cred că înţelegi şi limbajul meu cu abatorul: îl folosesc ca să pricepi ce ai indus tu, cu vorbele tale murdare, celor ce am fost nevoiţi - unii cretini chiar captivaţi - să te ascultăm. E ca şi cum ţi-aş fi pus o oglindă sub ochi ca să îţi vezi singur hidoşenia; sau te-aş băga cu capul ca pe o pisică în propriul produs.
Ai dus limba română şi spiritul românesc, inclusiv cel al fotbalului - ca om de acolo ce eşti - în cea mai sordidă groapă de dejecţii.
Bravos, monşer! Sper să nu mai repeţi performanţa. Ne ajunge această mostră din spiritu-ţi viu!
