Scrisorile lui Stanca - Dragă Mandinga,
De fapt, dragi membri ai trupei Mandinga… când am auzit de voi prima oară, am crezut că sunteţi o cântăreaţă, o gagică din Brazilia pripăşită printr-o ţară din lumea a treia, dar europeană, ca să fraierească ţăranii de p-aici cu exotismul cariocas.
Aşa cum mai fac şi unii brazilieni la fotbal. Nu toţi, priveşte la Adailton Martis Bolzan.
Acum m-am dumirit. Puteţi chiar râde de mine pentru gafa declarată. Dar rigorile mele mi-ar fi impus, eventual, să nu confund pe Schumann cu Schubert; sau pe Platon cu Socrate... prietenii ştiu de ce.
Aşa, vă felicit că aţi întrunit sufragiile publice şi ale unui juriu din care am recunoscut câţiva membri marcanţi de care chiar mă întreb ce caută pe acolo...
Problema care se pune la voi de aici mai departe. Ea nu ţine de principiul coubertinian care zice că „important e să participi", ci vă spun eu cu vorbe mai de la talpa ţării: important e să nu te faci de căcat!
Cu piesa voastră, compusă de redutabilul Ioniţă, nu sunt şanse să ajungeţi aici. Ea are ceva gâdilitor pentru fiecare auditor.
Căci aşa e şlagărul: te obligă să-ţi circule mereu prin cap; să-l reţii din prima; să-l fredonezi şi la decese; să nu scapi de el. Sau să te facă să ai impresia că-l ştii deja de mic, că l-ai compus tu încă de atunci.
Da, aşa e la arheologia, la psihologia, la amalgamul dătător de succes al şlagărului: ceva primitiv, o componentă infantilă de mare cuprindere umană.
Nu mai stau să comentez ce mi-a plăcut mie. Nu contează gustul meu în ecuaţie. Îmi amintesc, de pildă, că, cu gândirea asta despre un şlagăr, am ţinut odată cu Loredana, care a ratat în favoarea lu' „Vaka kare plânge", şi care vaka a luat un loc istoric.
Aşa că nu sunt expert şi nici nu mă voi bucura dacă o daţi cu „Zaleilah"-n gard.
Fiindcă mie mi-a mai rămas ceva românism prin vene şi scris şi nu mă bucură niciodată când ţara mea se face de râs.
Ba chiar nici când ia Steaua kafteală de la nu ştiu ce amărâţi...
Aşa că, dragilor Mandingi, vă urez succes, în frunte cu frumoasa, temperamentala şi sexoasa voastră solistă şi cu melodia mioritică Zaleilah.
Cu ea să duceţi faima ţării pe cele mai înalte culmi...
George Stanca, pamflet
