Spălătorii de parbrize vor avea carte de muncă
„Micuţule, ce vrei tu să te faci când vei fi mare? Spărgător sau lipitor, tanti!" Copilul a ales o ocupaţie onorabilă, care poate fi trecută în cartea de muncă. De altfel, o mulţime de meserii cu nume exotice şi aiuritoare au fost recunoscute.
Abia după zece sau mai mulţi ani de şcoală, poţi deveni, în sfârşit, spărgător, lipitor, ghemuitor sau ţintuitor.
Nu este o glumă, pentru că noul Cod al Ocupaţiilor din România recunoaşte oficial noi meserii, printre care spărgătorii şi spălătorii de parbrize.
Prima categorie se referă la muncitorii care sparg piatră, nu la hoţii de apartamente cum aţi fi crezut, iar ceilalţi lucrează într-o spălătorie auto, nu în intersecţie. Fiind document oficial, angajatorii trebuie să folosească titulaturile noi, chiar dacă sunt exotice sau aiuritoare.
De pildă, există o meserie de „cap de masă", pentru cei care fac jocurile într-un cazinou. Printre asistentele medicale va lucra şi „nursa de psihiatrie", iar la Bursă va intermedia vânzări un „cambist", titulatură ciudată pentru brokerul de valori.
Denumiri inovatoare au şi muncitorii specializaţi: călcătoreasă, cantaragiu, şanfrenator, lipitor, finisor cocleţi, confecţioner capace de carde, broşator, ghemuitor, repasator, lăcar, nămolar etc.
«Cap de masă, adică naş?»
Florin, 21 de ani. „Dacă i se spune «cap de masă», înseamnă că este şef sau cel puţin naş, mire sau fin. Ăştia stau, de regulă, în capul mesei."
Doru, 32 de ani.„Mi se pare că un cambist este un recuperator. Aşa cred, dar puteau să îi spună mai simplu să înţeleagă toată lumea."
Alexandru, 31 de ani. „Sună aiurea denumirile astea. Ce este acela un cambist? Poate câmpist, ceva legat de câmp sau gambist, apropo de gambe."
Dorin, 32 de ani. „Capul de masă este un barosan! Iar valetul unul care deschide uşile şi plăteşte facturile pentru altul cu bani. Eu aşa ştiu."
