Vatmanul sinucigaş vorbea cu soţia când şi-a pus ştreangul de gât
„Ai grijă de copil că eu mă omor". Acestea au fost ultimele cuvinte ale lui Adrian spuse soţiei prin telefon şi şi-a pus ştreangul de gât. Aceasta e, pe scurt, povestea primei sinucideri a unui salariat de la RATB produse într-un tramvai.
În comuna Şelaru de Dâmboviţa pe strada principală, la numărul 188, este casa lui Constantin Ciobanu. O localitate mică unde toată lumea a aflat tragedia care l-a lovit pe Nea Tică, cum îi spun ei. I s-a sinucis singurul băiat şi acum l-au adus acasă.
Porţile sunt larg deschise, înăuntru puţine coroane. Câţiva vecini stau pe bănci şi discută de vreme, doi-trei copii aleargă prin noroiul din curte.
Din casă se aud plânsete şi din când în când câte un ţipăt. Nimeni nu înţelege, toată lumea se miră.
„A sunat-o pe nevastă-sa şi i-a zis că se omoară. Nu avea datorii nu avea necazuri. Aş fi ştiut, că eram foarte apropiaţi", povesteşte Mariana Ivaşcu, una dintre cele două surori ale celui care şi-a luat viaţa.
„A avut antecedente că avea un unchi, Marin, fratele lu tac-su, care acum şase ani s-a spânzurat de un pom", zice atoatecunoscător Nea Bratu, un vecin.
Pe trepte o femeie plânge singură. E soţia celui care şi-a luat viaţa, Felicia.
Pentru ea nu mai contează că nu are serviciu şi că a rămas cu un copil mic. S-a dus Adrian şi gata.
Constantin Ciobanu, tatăl, şi sora Mariana Ivaşcu nu ştiu de ce s-a sinucis Adrian
