Viața bate filmul! Juratul Top Chef Nicolai Tand are o poveste incredibilă: «Dormeam în parcare»
Face echipă cu Chef Joseph Hadad şi Tudor Constantinescu la Top Chef, cel mai tăios show culinar din lume, care începe luni, 5 noiembrie, la Antena 1. A cutreierat lumea căutându-şi rostul, a lucrat pe şantier, a spălat vase, a fost şofer de ambulanţă, a fost picolo, ospătar, şef de sală, manager, director şi director general.
După o viaţă petrecută pe meleaguri străine s-a întors la ai săi. Acum este proprietarul restaurantului "La Cantine de Nicolai", jurat Top Chef, iar povestea sa de viaţă incredibilă, o poveste de succes, pare desprinsă dintr-un film.
La 20 de ani şi-a luat viaţa-n piept şi a plecat peste hotare. A ales Franţa, şi-a căutat norocul şi prin Anglia sau America, însă Parisul i-a rămas în suflet. Franţa a fost şi ţara unde a reuşit să construiască, nu după puţine provocări, o carieră impresionantă. Juratul Top Chef îşi aminteşte de plecarea sa peste graniţe, de zilele când dormea în parcare şi mânca la biserica săracului.
"În America nici n-am apucat două săptămâni. În Italia, la fel. Eram la biserica săracului, dormeam în parcare. N-a fost chiar aşa roz. În Anglia la fel, am început toate joburile posibile, pe şantier, la spălat de vase. În Franţa, case părăsite, spălat la baia comună. Prin ‘94, ‘95 vindeam ziarul săracului. Stăteam în case abandonate, iar, la un moment dat, în seara de Crăciun, când am făcut mai mulţi bani, ne-am luat cameră la hotel. Eram bucuros. Cred că de atunci ştiu să apreciez unele lucruri simple. Era seara de Crăciun şi eram bucuros că mi-am luat o cameră de hotel. Fantastic! După, încetul cu încetul, am găsit mai mulţi români, şantiere, am muncit de toate. Incredibil când mă gândesc ce drum am parcurs până acum"
A urmat apoi o perioada mai rebelă cum o numeşte Nicolai şi un nou loc de muncă, acela de şofer de ambulanţă.
"Am avut o perioadă a mea un pic mai rebelă în care m-am lăsat un pic de şantiere, vroiam să schimb meseria şi am cunoscut o franţuzoaică, m-am căsătorit cu ea. Am obţinut în sfârşit acte după ani de zile de Franţa, am putut să plătesc impozit ca orice om, să mă integrez cum ar trebui şi am ajuns să lucrez în ambulanţă, adică în cu totul şi cu totul altceva decât făcusem. Mi-a plăcut, dar e o meserie foarte grea. Să transporţi în fiecare zi oameni bolnavi nu e uşor".
După doi ani, a renunţat să mai fie şofer de ambulanţă şi a descoperit lucrul în restaurant. Acesta a fost punctul de cotitură.
"Am început cu un schimbat de scrumieră. Am avansat pentru că am vrut, puteam să rămân pe post de ospătar să nu mai avansez... picolo, ospătar, şef de sală, manager, director şi director general.. Am vrut să cresc. Când mă apucam să fac lucrurile îmi plăcea să le fac ca lumea. Şi încetul cu încetul am ajuns până la director general, în şase ani de zile"
Când a ajuns la capătul ierarhiei în restaurantul parizian, România a devenit marea provocare pentru Nicolai, o tentaţie căreia nu i-a mai putut rezista. S-a întors, devenind proprietarul unui apreciat restaurant bucureştean, "La Cantine de Nicolai", dar şi pentru a împărtăşi nu numai cunoştinţele dobândite în anii petrecuţi peste hotare, ci şi o poveste de succes spectaculoasă.
