Adrian Păunescu va fi înmormântat duminică în Cimitirul Bellu, cu onoruri militare
Poetul Adrian Păunescu a încetat din viaţă în această dimineaţă, la Spitalul de Urgenţă Floreasca din Capitală, unde a fost internat din 26 octombrie cu probleme cardiace, renale şi hepatice.
UPDATE 18.00 Traian Băsescu a depus un buchet de flori la căpătâiul poetului.
"Au fost ani în care am avut opinii politice total diferite, dar m-am regăsit în poeziile lui, ca oricare dintre noi", a declarat, cu vocea tremurând de emoţie, Traian Băsescu. Preşedintele a venit la sediul Uniunii Scriitorilor pentru a depune un buchet de flori la căpătâiul poetului şi pentru a transmite condoleanţe familiei.
Traian Băsescu a venit singur, cu Loganul personal, nefiind însoţit de niciun agent SPP. Iniţial, nu a vrut să dea nicio declaraţie, fiind agasat de insistenţele reporterilor: "Măi, lăsaţi-mă, măi. Nu am nimic de declarat".
La Uniunea Scriitorilor a venit şi Prinţul Paul al României, dar şi sute de bucureşteni.
Mâine, trupul neînsufleţit al lui Păunescu va fi mutat la Ateneul Român.
UPDATE 17.04 Scriitorul va fi înmormântat cu onoruri militare
UPDATE 16.45 Ana Maria, fiica poetului, s-a întors la sediul Uniunii Scriitorilor.
UPDATE 16.15 Familia a rugat presa să părăsească încăperea şi să lase înăuntru persoanele care vin să-şi ia "la revedere".
UPDATE 16.00 Fiica lui Adrian Păunescu a ieşit, palidă, din încăperea în care a fost depus trupul poetului şi a plecat de la Uniunea Scriitorilor, unde a rămas Andrei, fiul lui Păunescu şi soţia scriitorului, Carmen. Mai multe persoane au venit să aducă un ultim omagiu.
UPDATE 15.15 Carmen Păunescu, soţia poetului a ajuns la sediul Uniunii Scriitorilor. Trupul neînsufleţit al lui Adrian Păunescu se află încă în maşina mortuară, în timp ce este pregătit holul în care va fi depus poetul.
(Foto: Lucian Muntean/ Adevărul)
UPDATE 14:45 Poetul Adrian Păunescu va fi înmormântat duminică în Cimitirul Bellu, pe Aleea Scriitorilor, aşa cum merită din plin tocmai pentru ceea ce a însemnat el pentru România, a declarat primarul general al Capitalei, Sorin Oprescu, citat de Mediafax.
UPDATE 14:00 Trupul neînsufleţit al poetului Adrian Păunescu va fi depus cel mai probabil la sediul Uniunii Scriitorilor din România, situat pe Calea Victoriei din Bucureşti, în jurul orei 16.00, au declarat pentru Mediafax reprezentanţi ai instituţiei. Totodată, Uniunea Scriitorilor face diligenţele pentru ca Adrian Păunescu să fie îngropat pe Aleea Scriitorilor de la Cimitirul Bellu din Capitală.
UPDATE 13:30 Conducerea Ateneului Român a anunţat printr-un comunicat de presă că nu poate găzdui trupul neînsufleţit al poetului. Înmormântarea va avea loc duminică.
Ne-a lăsat o rugă înainte să moară
Suntem din ce în ce mai săraci material. Acum am sărăcit şi sufleteşte. Poetul Adrian Păunescu a trecut în nefiinţă, azi dimineaţă, în urma unui stop cardio respirator. Creator al Cenaclului Flacăra, românul cu peste un milion de cărţi vândute, poetul nu ne-a părăsit înainte de a ne lăsa moştenire “Rugă pentru România”, un poem scris în vara acestui an.
“N-am crezut niciodată în mod serios că mă ameninţă moartea. Parcă nu eram eu la numărătoare. Dar mi-a intrat fiscul morţii în casă şi trebuie să-I platesc tot ce i se cuvine”. Aceste cuvinte au fost scrise de poetul Adrian Păunescu cu doar trei zile înainte de trecerea sa în nefiinţă de pe patul său de spital de Spitalul Floreasca. Azi dimineaţă, marele poet a lăsat cultura românească mai săracă stingându-se după ore de luptă pe graniţa dintre viaţă şi moarte. Deşi dureroasă, dispariţia lui Adrian Păunescu a fost parcă pregătită de marele poet. După ce la jumătatea luni iunie a anunţat într-un editorial că starea sa ne sănătate nu este foarte bună, artistul aproape a dispărut din spaţiul public iar scrierile sale au început să sune mai degrabă a testament. Dintre ele nu putea lipsi o creaţie dedicată României. “Rugă pentru România” este un poem scris la doar o săptămână după confirmarea stării sale grave de sănătate şi ne confirmă încă odată viziunea poetului: un patriot apropiat de socialism.
Rudele singurei supravieţuitoare a accidentului produs de Carmen Păunescu regretă decesul poetului
Fănuş Neagu: «Sunt convins că Adrian Păunescu e mult mai viu decât mulţi dintre noi»
Hagi: «Pentru mine Adrian Păunescu a fost un om foarte important, pe care l-am ascultat întotdeauna»
Eugen Simion: «Adrian Păunescu era ultimul mare poet social român»
Traian Băsescu: «Adrian Păunescu rămâne în amintirea celor care l-au apreciat»
Mircea Dinescu: «Păunescu a fost primul scriitor care s-a certat cu Ceauşescu»
Vasile Şeicaru: «Adrian Păunescu a plecat dezamăgit din lumea asta, a plecat foarte trist»
Hărţuit de comunişti din cauza tatălui liberal Adrian Păunescu s-a născut la Copăceni, Basarabia, în iulie 1943 când încă aceasta era pământ românesc. Un an mai târziu familia lui a trecut Prutul şi s-a aşezat în comuna doljeană Bârca, unde poetul a copilărit. Tatăl lui Păunescu, membru al Partidului Naţional Liberal, a fost condamnat la 15 ani de închisoare pentru activităţi anti-comuniste de regimul stalinist de după 1945 şi din această cauză poetul a trebuit să aştepte 3 ani înainte de a se putea înscrie la facultate. A studiat filologia la Universitatea din Bucureşti, iar din 1960 a debutat ca poet. În 1973 Adrian Păunescu a preluat revista “Flacăra” şi a înfiinţat Cenaclul cu acelaşi nume.
Ducu Bertzi: «El a dăruit mult mai mult decât puteam noi toţi să ducem şi să înţelegem»
Monica Tatoiu: „Nu am fost un fan al omului, ci al poetului Păunescu”
Imagini de la ultima aniversare a poetului Adrian Păunescu - VIDEO
Ion Iliescu: „Păunescu a marcat istoria culturii noastre”
Cenaclul Flacăra, creştere şi decăderePlecat dintr-o sală cu doar 60 de oameni, Cenaclul Flacăra a devenit în scurt timp un fenomen de masă pentru tinerii dintr-o României apăsată de dictatură. Sălile de spectacole au devenit neîncăpătoare aşa că spectacolele organizate de Păunescu au fost mutate pe stadioane. În 1982 pentru Cenaclu apar primele probleme serioase din partea autorităţilor. În acel an Păunescu a lansat o peliculă de 70 de minute documentare despre Cenaclu intitulată “Cenaclul Flacăra – Te salut, generaţie în blugi”, dar autorităţile au interzis la scurt timp difuzare filmului. Considerat de unii ca fiind un veritabil poet de curte al regimului comunist, Adrian Păunescu a avut în timpul recitalurilor de pe stadioane dese atacuri la adresa regimului. Povestea Cenaclului se încheie în iunie 1985, când după o busculadă creată la un concert din Ploieşti, autorităţile au interzis manifestările organizate de Adrian Păunescu. Totuşi ceea ce a realizat în cei 12 ani de activitate a Cenaclului este inegalabil. Trebuie amintit doar că a avut peste 1600 de concerte în 12 ani, mai mult de un spectacol la trei zile. La manifestările Cenaclului au luat parte peste 6 milioane de tineri de-a lungul timpului. După 1990 lui Păunescu i se refuză întoarcerea la revista Flacăra, aşa că în mai înfiinţează Cenaclul “Totuşi iubirea” şi la îndemnurile fortului fotbalist Ilie Balaci. Primul spectacol a avut loc la Drobeta Turnu Severin, iar în cei peste zece ani de activitate Adrian Păunescu organizeaza aproape 700 de spectacole, atât în ţară, dar şi la Chişinău.
Vezi aici mai multe imagini cu Adrian Păunescu!
Ultima poezie a lui Adrian Păunescu, scrisă pe patul de spital
Victor Socaciu: «Adrian Păunescu va fi mai mare după ce nu va mai fi»
George Stanca: «Munca exagerată l-a adus în pragul morţii»
Poetul şi fotbalul Adrian Păunescu nu a stat departe nici de fenomenul sportiv. Poetul a fost preşedinte de onoare al clubului Universitatea Craiova, până la începutul acestui an, când patronul a mutat pentru o scurtă perioadă echipa la Drobeta Turnu Severin. De altfel poetul este şi cel care a compus imnul echipei, “Oltenia Eterna Terra Nova”, în 1973. A doua echipă de suflet a marelui dispărut a fost Rapid Bucureşti. Pentru echipa de sub Podul Grant a copus în 1980 imnul după un meci amical între redactorii de la Cenaclul Flacăra şi giuleşteni. “A fost şi un moment inedit atunci. La un meci al Craiovei cu Rapidul, după ce s-a intonat imnul oltenilor, eu l-am rugat pe Socaciu să cânte şi pe cel al giuleştenilor, el fiind cel care a făcut linia melodică. La început s-a lăsat cu huiduieli pe stadionul din Craiova, dar după ce am intervenit în favoarea fraternizării dintre galerii, oamenii au început să aplaude”, povestea de curând poetul.
Scrisoarea lui Adrian Păunescu de pe patul de spital
A avut trei mandate de senatorDevenit o figură publică importantă în timpul activităţii Cenaclului Flacăra, Păunescu a intrat în politică oficial abia după 1990. Cu regimul comunist a avut o relaţie ambiguă, mergând de la poeme de preaslăvire a cuplului dictatorial până la poezii interzise. În 1992 îşi oficializează opţiunile socialiste şi devine membru al Partidului Socialist al Muncii, iar între 1992 şi 1996 este senator de Dolj. În 1998 ajunge în PDSR, actualul PSD, prin fuziune şi între 2000 şi 2008 este senator al acestui partid. În 2008 a candidat în judeţul Hunedoara pentru un nou loc de senator, dar a pierdut mandatul la redistribuire deşi câştigase prima poziţie în colegiu.
Adrian Păunescu omagiat la spectacolul lui Cotabiţă
Vasile Şeicaru: Datorită lui Adrian Păunescu am devenit ceea ce sunt azi: cântăreţul de folk
Ultima emisiune în direct a lui Adrian Păunescu a fost difuzată de Radio Reşiţa - AUDIO
BIOGRAFIE - Adrian Păunescu: lider al Cenaclului Flacăra şi politician desăvârşit
Cărţile lui s-au vândut în peste un milion de exemplareDe la debutul său literar din 1960, Adrian Păunescu a publicat peste 50 de cărţi, iar şapte sunt în curs de apariţie. Poetul deţine în literature românească post belică un record greu de egalat. Peste un milion de exemplare din cărţile sale au fost cumpărate de public. Printre cele mai cunoscute poezii ale sale se numără “Rugă pentru părinţi”, “Totuşi, iubirea” sau “Repetabila povară”, o altă creaţie dedicată părinţilor. Dintre poeziile în care atacă direct autorităţile comuniste “Analfabeţilor” şi “Sunt radical” sunt cele mai dure creaţii ale sale.
Are trei copii din două căsătoriiAdrian Păunescu s-a căsătorit pentru prima oară la numai 18 ani. În 1961 şi-a oficializat relaţia cu poeta Constanţa Buzea, care era cu doi ani mai mare ca el. Împreună un avut doi copii, Ioana (născută în 1967) şi Andrei, care a venit pe lume în 1969. Poetul a divorţat de prima lui soţie în 1977, iar în 1984 a cunoscut-o pe Carmen Antal, care pe atunci era elevă în oraşul hunedorean Deva. Tânără a debutat la numai 17 ani pe scena Cenaclului Flacăra iar în 1990 s-a căsătorit cu Adrian Păunescu. În acelaşi an s-a născut şi singurul lor copil, Ana Maria.
Sunt radical,Cred că nu e bună legeaCare te condamnă mai gravDacă ucizi un ursDecât dacă ucizi un om,Ba mai mult,Te condamnă mai gravDacă vorbeşti,Dacă ai opinii,Decât dacă ucizi.
V-am spus să vă astâmpăraţi şi voi,Cenzori capricioşi ai vremii mele,C-o să vă coste scump măruntul moft,De a ne face nouă zile grele.V-am spus, concetăţeni analfabeţi,Şi luaţi aminte şi să ţineţi minte.Dar nu ştiam ca v-aţi născut şi surziŞi scoateţi arma când vedeţi cuvinte.“Rugă pentru părinţi”. 1980 Enigmatici şi cuminţi,Terminându-şi rostul lor,Lângă noi se sting şi mor,Dragii noştri, dragi părinţi.
Chiamă-i Doamne înapoiCă şi-aşa au dus-o prost,Şi fă-i tineri cum au fost,Fă-i mai tineri decât noi.
Pentru cei ce ne-au făcutDă un ordin, dă cevaSă-i mai poţi întârziaSă o ia de la început.
Au plătit cu viaţa lorAle fiilor erori,Doamne fă-i nemuritoriPe părinţii care mor.
Şi totuşi există iubireŞi totuşi există blestemDau lumii, dau lumii de ştireIubesc, am curaj şi mă tem.
Şi totuşi e stare de vegheŞi totuşi murim repetatŞi totuşi mai cred în perecheŞi totuşi ceva sa-ntâmplat.
Pretenţii nici n-am de la lumeUn pat, întuneric şi tuIntrăm în amor fără numeFiorul ca fulger căzu.
Motoarele lumii sunt stinseReţele pe căi au căzutUn mare pustiu pe cuprins eTrezeşte-le tu c-un sărut.
Acum te declar DumnezeeEu însumi mă simt DumnezeuContinuă lumea femeieCu plozi scrişi în numele meu.“Repetabila povară”Ochii lumii plângând, lacrimi multe s-au plânsÎnsă pentru potop, încă nu-i de ajuns.Mai avem noi părinţi? Mai au dânşii copii?Pe pământul de cruci, numai om să nu fii
Tragica mea, condamnata mea ţară,Din nou răstignită şi funerară,În static şi jalnic galop antigalop,Între secetă, foamete şi potop.Tragica mea adorată Românie,Calea nu ţi se mai ştie,Asupra ta îşi continuă asaltulBa unul, ba celălalt, ba altul.
Mutată cu forţa, de la lei la roni,Te-au încălecat pigmei autohtoni,Care te-au trădat şi te crucifică,Într-o păcăleală aproape mirifică.
Te-au retrogradat urât, cu voia,După cum i-a mânat paranoia,Din săracă, te-au făcut mizeră,În timp ce afacerile lor prosperă.
Vor să te scoată şi de pe hartă,Ţara mea tristă, de pe linie moartă,Văduvă între văduvele sărace,După fiecare război, după fiecare pace.
Şi, acum, când eşti într-o criză majoră,Marinarul mlaştinii mi te devoră.Ţukalarul lui mic şi obedientÎţi acoperă florile şi vieţile cu ciment.
A venit o haită portocalie,Să ia România şi s-o sfâşie,A furat şi-a minţit şi trădează,Ciumă ajunsă în ultima fază.
Prin complot, cinism şi bârfăVor să te facă o ultimă târfă,Să te culci cu toţi banii de împrumutŞi să uiţi cine-ai fost şi ce rang ai avut.
Că ai fost regină între popoareŞi te respecta, chiar dacă nu te iubea, fiecare.Sate se sparg, oraşe se-nnămolesc,Se falsifică specificul românesc.
În spaţiul mioritic, oiţa nu mai trăieşte,Mai sunt nişte lupi care urlă câineşteŞi, ca de moarte să se mai spele,Ciobanul a emigrat între stele.
Vâjâie vântul în orbitele goaleAle viteazului cu durere de şale,E târziu şi în ceasuri şi afarăCivilizaţia, acum, stă să dispară.
Ca într-un deochi, ca într-un blestemÎn socialism eram bolnavi de sistem,Ca o pedeapsă cu puşcărie grea,Lipsa competiţiei ne deprima.
Şi-acum în capitalism ni se-aratăToată această recesiune turbată,Pe roşu am prins toate stopurileTerorizaţi, am trecut toate hopurile.
Ce e tot acest coşmar, pentruDumnezeu?Parcă ne e şi mai rău şi mai greu,Căzută de-o crimă fără căinţă,Libertatea e de unică folosinţă.
Cei mai mulţi n-au nici dreptul la pâine,Aparenţă de om, tratament pentru câine,Dreptatea însăşi, elementară,A fost ucisă pe un peron de gară.
Stăm cu chirie la noi acasă,Birurile se înmulţesc şi ne apasăŞi întrebăm tăişul sabieiŞi pe cârmaciul nărod al corabiei
Cu ce drept în prăpăd să ne lase,Cine-i stăpânul propriei noastre case?Cui i s-a retrocedat, cu minciună vinovată,Ceva ce n-avusese, de fapt, niciodată?
Melancolica mea Românie,Fă-ne să ştim că mai eşti vie,Scutură-ţi pigmeii care te călărescŞi gustă o bucată de măr creţesc.
Fă-ţi dreptate, că altfel mori,Printre atâţia vânzători şi trădători,Tu eşti o ţară între ţările astrale,Însângerată-i gloria istoriei tale.
N-au cum să te mai conducă nişte derbedei,Care, când nu fac pe alţii, fac pe ei,Vezi că din bun-simţ se şi moare,Românie de sine stătătoare şi pierzătoare.
Tragică Românie, aflată sub ape,Ce aproape e potopul, ce aproape!Poate că n-avem puterea de a-l recunoaşte,Dar potopul lucrează între berze şi broaşte
Şi ţara ni se pustieşte de tot,Când pe guvernanţi îi doare în cotŞi coboară şi ei, din când în când,Să-i audă pe oameni plângând.
Şi se prefac jenant că regretă,În sumbrul lor teatru de operetă,În potop, nici clopotele nu mai batPământul horcăie şi s-a înmuiat.
Poate că te vei răzbuna, odatăşi-odată,Românie minţită, furată şi violată,Românie de noroi, Românie de icoană,Caz unic şi tragic de văduvă orfană.
Doar atât am putut aici închega,O rugăciune pentru învierea taŞi te rog eu, cum te roagă fiecare,Să ieşi din cumplita crucificare.
Şi, din inteligenţă şi din instinct,Glasul tău să se audă distinct,Ca-n faţa lumii, în faţa porţii,Să se adune viii şi morţii!
Şi, ca o-ntoarcere la tine în destin,Ridică-te, ţară!Ajută-ne, Doamne!Amin!