Alexandra Ungureanu: « Am făcut alegeri conforme cu mine»

A ajuns la întâlnirea noastră punctuală ca un ­ceas elveţian. Alexandra iese din canoanele unei vedete româneşti şi preferă ca talentul să vorbească în locul ei.

Ştiu că ai absolvit ASE-ul, o facultatea a ştiinţelor exacte. Te-ai fi văzut o „corporatistă” care lucrează de la 9 la 18?

Recunosc că, în momentul în care am dat la facultate, îmi „scăpa” finalitatea: ce înseamnă meseria de economist.

Am fost foarte conştiincioasă, am ales varianta de studiu în limbi străine – franceză, dar în momentul în care dădeam ultimul examen la master nici n-am ajuns să-mi iau diploma, am ales colaborarea cu „Crush” şi am hotărât să merg pe „calea muzicală”. Deci băieţii sunt de vină...

De cât timp vă cunoaşteţi?

Ne ştim de şapte ani, dar grupul a început să imprime în 2005. Atunci am avut primul ­single şi de-atunci... tot împreună suntem.

Cum te-ai lansat în muzică?

Am început să cânt de mică, am participat la diverse festivaluri, asta era atunci „reţeta” în industria muzicală.

Apoi a fost colaborarea cu „Sistem”, unde am devenit cunoscută ca voce, nu ca persoană, ceea ce a contat mai departe.

Eu îmi tot căutam drumul, stilul, locul şi aşa am ajuns la colaborarea cu „Holograf”, unul dintre cele mai frumoase momente pentru mine.

Lansarea adevărată a fost cu „Crush”. Anul ăsta ne relansăm, revenim după o pauză de doi ani.

Cum te înţelegi cu băieţii?

Nu ne plictisim! Ca într-un mariaj de 25 de ani, ne certăm, ne-mpăcăm, mai lăsăm de la noi. Dar există o chimie. Pe de altă parte, avem şi proiecte separate, şi de aici mai apar discuţii, dar ne înţelegem.

Ce ţi se pare cel mai greu pe drumul consacrării?

Totul e greu: să te lansezi, să găseşti portiţa, să te menţii, să găseşti oamenii potriviţi cu care să lucrezi.

Acum probabil că persoanele care lucrează zilnic la birou şi-şi bat capul cu hârtii, probleme... or să râdă de mine, mulţi cred că este un drum uşor, în care faci bani mulţi fără să depui efort.ţ