«Bănele, sunt omul străzii!»

12 decembrie 2010 17:09   Actualitate
Ultima actualizare:

Reporterii ziarului Adevărul l-au descoperit, într-un sat din Giurgiu, pe adevăratul tată al fotbalistului Stelei, Bănel Nicoliţă. Acesta locuieşte în satul Fântânele şi munceşte cu ziua pentru ţiganii de acolo.

Despărţit de mulţi ani de familie, Marian Nicoliţă a pribegit de colo-colo, muncind cât să mănânce sau să-şi justifice adăpostul oferit deasupra capului.

De doi ani de zile locuieşte în satul Fântânele, lângă Cojasca, sat compus numai din populaţie de etnie rromă. Cum este harnic şi priceput la orice, o femeie din Fântânele s-a miluit de el şi i-a oferit o cămăruţă.

Bănel şi-a uitat «tatăl»!

Rednic: "Bănel valorează doar 500.000 de euro"

Nicoliţă: "Mă bucur că nu am pierdut"

Bănel Nicoliţă: “N-am numărul lui Gigi în telefon”

Nicoliţă, dorit de Rednic la Lankaran

Bănel n-ar vrea să dea banderola

N-am nici o relaţie cu ea, femeia e cu treaba ei, are copii mari, mi-a dat camera că îi muncesc în curte, i-am făcut garduri, i-am vopsit, i-am zugrăvit. Momentan muncesc la ţigani cu ziua. N-am un loc stabil. Azi aici, mâine la Târgovişte, poimâine la Bucureşti, unde o fi! Nu vreau să cer, nu vreau nimic gratis de la nimeni".

De când a plecat de acasă, de cinci ani, nea Nicoliţă se laudă că n-a mai pus gura pe băutură şi, de la o vreme, s-a lăsat şi de fumat.

Tristeţea şi sfâşierea lăuntrică îi vine doar din faptul că a fost părăsit de copii. „Vorbesc din când în când cu ei la telefon. Dacă am, le dau; dacă n-am, nu le dau... Bănel putea să să le ia şi lor o maşină, ca unul să se ducă după adunat fier, altul după cartofi, nu să mi se plângă mie la telefon că n-au de niciunele".

Scoate din buzunar un bilet mototolit de loto şi transcrie numerele pe altul nou. De oboseală, de emoţie sau de supărare, mâna are un tremur uşor.

„Mereu pun şi pe 7, ziua de naştere a lui Bănel. Ultima oară când am vorbit cu el i-am spus: «Tată, de ce tată ai spus la ziar că nu sunt tatăl tău? Ţi-e ruşine cu mine? Ţi-e ruşine că muncesc pe unde apuc? Să te gândeşti, tată, că e un Dumnezeu acolo sus şi te vede!» Şi atunci şi-a băgat singur gol pe Bernanbeu. Eu i-am dat din gură când era mic, mestecat i-am dat! A zis la ziar că m-a ajutat, că mi-a dat servici, dar nu m-a ajutat cu nimic. Sunt omul străzii", oftează încet şi ochii i se umezesc.

Se întristează când îşi aduce aminte de ziua în care a plecat de acasă.

„Din cauza lu' mă-sa am plecat, că ea a băgat râcă între ei. Erau să se omoare, s-au tăiat, au spart geamuri. S-au bătut în casă. M-am băgat între ei, n-am mai putut suporta şi am plecat. Să-şi aducă aminte că am zis că o să vină ziua când n-o să mă mai întorc la Făurei. Şi-au zis:«Şi ce?!» Bănel e un zgârcit, nu ajută. Dă la străini, dar lor nu le dă. Băiatul mai mare îi lua bani cu japca, atunci când venea Bănel la Făurei. Nu lăsa maşina să mai plece din curte până nu-i dădea o sută, două de euro, că Bănel îi arunca doar o sută de lei. Momentan ştiu că Bănel e însurat cu una, stau pe la capătul cartierului Ghencea. Am muncit în zonă, dar nu m-am dus la ei ca să-i deranjez, am dormit în gară sau în containere. Nu i-am cerut măcar cinci lei să-mi iau o pâine, m-am dus la cantina săracilor. N-am vrut să-i fac supărare. Nu vreau să-l blestem. Să-şi aducă aminte că băiatul ăla mare al meu mi-a dat o palmă. I-am spus: «Tată, cu palma cu care ai dat, tată, să ţi-o ia Dumnezeu». Şi i-a luat-o. Peste un an şi-a prins mâna la presă. Blestemul de părinte nu e joacă. Eu îl duceam în cârcă şi-i dădeam mestecat din gură ca şi lui Bănel!".

«Nici unul dintre copiii mei nu ştiu ţigăneşte»

În afară de Bănel, doi dintre copiii lui nea Nicoliţă sunt zidari şi doi fotbalişti. Mai are şi-o fată măritată la Brăila. E mândru că şi-a putut îndruma copiii pe drumul cel bun şi aproape că nici nu-i mai pasă de ce se va întâmpla cu el.

E cunoscut şi respectat în Fântânele pentru că e tatăl lui Bănel Nicoliţă. „Tot satul ăla, indienii ăia, mă respectă pentru asta. N-o să credeţi, dar deşi sunt ţigan, nici eu, nici Bănel şi nici unul dintre copiii mei nu ştim ţigăneşte".

Bornele carierei lui Bănel

În 1992, pe când avea 7 ani, s-a înscris la echipa de fotbal Unirea Făurei, dar neavând bani pentru a-şi face fotografie pentru legitimaţie a început să plângă, crezând că nu va fi primit la antrenamente.

Turcul Huseyin Tekinalp l-a remarcat la un meci din liga judeţeană. Nicoliţă a alergat de la o poartă la alta timp de 90 de minute, mai mult aiurea, dar l-a impresionat prin dăruire pe omul de afaceri, care l-a adus la Dacia Unirea Brăila.

În vara lui 2004 a fost transferat de Poli Timişoara, sub formă de împrumut.

În ianuarie 2005 a ajuns în Ghencea. Becali a susţinut ulterior că i-ar fi oferit în jur de 250.000 de dolari lui Tekinalp pentru ca acesta să-l lase pe Bănel la Steaua.

Acum, Nicoliţă are un salariu anual de 180.000 de euro şi conduce un Audi Q7

Din banii câştigaţi la Steaua, Bănel a construit la Făurei o vilă impunătoare, cu opt camere, pentru familia sa, care a luat locul vechii căsuţe părinteşti de chirpici.

Până acum, Nicoliţă a câştigat aproape un milion de euro din fotbal.

Mai multe