«Cele mai preţioase bunuri: porcul, grădina, casa şi abia apoi nevasta»
Care a fost programul tău în Vanuatu?
H. B. Primele trei zile le-am petrecut în capitala Port Vila. De acolo, am plecat cu un avion - parcă era autobuz zburător - pe insula Tanna, unde am petrecut zece zile. Apoi am plecat spre cea mai mare insulă a arhipelagului, Espirito Santo. Am stat patru zile în oraşul Luganville, opt zile pe munte, alături de băştinaşi, iar la final alte cinci zile în oraş.
Cum se trăieşte pe insula Tanna?
H. B. Acolo sunt atât sate tradiţionale, în care băştinaşii parcă s-au închis, dar există şi orăşele. Găseşti de la oameni primitivi la oameni de afaceri cu jeepuri. Am observat că băştinaşii sunt extrem de murdari. Am remarcat la ei faptul că sunt lipsiţi de orice fel de duritate. Poate şi pentru că sunt izolaţi complet de toate şmecheriile cu care noi suntem obişnuiţi. Inocenţa e principala lor caracteristică, cu toate că violenţa este o chestiune de obişnuinţă, în special în familii.
În ce sens?
H.B. Bărbaţii au drepturi depline asupra femeilor, care sunt privite ca bunuri. Cel mai de preţ bun pentru ei este porcul. Urmează apoi grădina, casa şi abia apoi nevasta. Până şi unul din ghizii mei, care era profesor, vorbea extrem de deschis despre violenţa din viaţa lor. „Femeile vorbesc cam mult, normal că trebuie bătute", îmi spunea. La un moment dat, am relizat că, în Vanuatu, e mai bine să fii peşte decât femeie. Au mult mai multă consideraţie pentru animale. A urmat insula Espiritu Santo.
Aventura acolo mi-am început-o în Luganville, un oraş construit în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial de către americani. Acolo, am stat la o femeie de 70 de ani. În satele izolate, în schimb, nimeni nu ştie câţi ani are. Bărbaţii calculează după momentul în care se rad prima dată, iar femeile după ciclul menstrual, după căsătorie sau după momentele în care nasc. Calculând, după datele pe care mi le-au oferit ei, am ajuns la concluzia că şefului tribului în care am stat avea cam 47 de ani. Când l-am întrebat mi-a spus senin: „40-50-60, ce contează?"