Dănciulescu a prefaţat derby-ul cu Steaua
- Danciu, te mai motivează un astfel de derby?- Cum să nu?! Dacă la 34 de ani încă mai am pasiunea de a juca fotbal, atunci, cu siguranţă, e o plăcere să particip la meci de intensitatea unui Dinamo - Steaua. Sînt partide care te completează ca sportiv. De mic, de cînd am început să bat mingea, mi-am dorit să fiu la cel mai înalt nivel, iar în România cel mai înalt nivel este să joci într-un derby. Asta nu înseamnă că nu respectăm şi alţi adversari din ţară, dar Dinamo - Steaua are un parfum deosebit.
- Mai ţii minte cîte derby-uri ai bifat?- Nu ţin socoteala la cifre, nu sînt împătimit după doborît recorduri. O să le număr la final, cînd îmi voi pune ghetele în cui, dar mai am pînă atunci aşa că nu am de ce să număr.
- Tot sunt la modă pariurile, pronosticurile... Ce zici, dai gol, să fii şi la această categorie numărul 1?- Eu îmi doresc extrem de mult ca să învingă Dinamo şi voi face totul, dacă joc, să-mi ajut echipa să îndeplinească acest obiectiv. Nu contează să dea gol Dănciulescu, ci să bată Dinamo.
- Vă pare rău că acest derby vă strică sărbătorile pascale?- Aşa a fost să fie, sîntem sportivi profesionişti, acesta este job-ul nostru, aşa că mergem la meci ca la serviciu.
- N-o să-ţi pară rău că nu vei putea degusta carne de miel, drob sau salata boeuf? Sa dea Dumnezeu sa se repete istoria de acum patru ani Ionel Danciulescu- Oricum nu mă omor eu cu astfel de mîncăruri, eu sînt pe mîncăruri uşoare, care se digeră rapid. Niciodată n-am făcut excese, de nici un fel.
- Crezi că se va repeta istoria cu derby-ul de Paşte?- Ştiu la ce te referi. La acel 4-2 pentru Dinamo, acum 4 ani. Doamne ajută! A fost un meci spectaculos, cu goluri frumoase.
- Iar tu ai înscris din foarfecă?- Repet, important e să bată Dinamo. Interesul grupului primează, nu al meu personal.
- Ţi-aduci aminte ultimul derby?- Da, te referi la victoria noastră cu 1-0 în Ghencea, în vara lui 2009. A fost ultimul mei meci înainte de a pleca pentru un sezon în Spania la Hercules Alicante. A fost extrem de emoţionant, mi-au dat lacrimile, întrucît am primit aplauze de la toţi spectatorii prezenţi pe stadion. Am simţit atunci că a meritat toate eforturile făcute să fiu fotbalist profesionist. M-am simţit împlinit ca om!