A plecat din Germania într-un caiac și a ajuns în Australia după 50.000 de kilometri și ani de călătorie

În primăvara anului 1932, un tânăr german rămas fără loc de muncă a pornit într-o călătorie care urma să intre în istorie. Planul inițial era să ajungă în Cipru pentru a lucra în minele de cupru, însă aventura avea să se transforme într-o expediție de peste 50.000 de kilometri, desfășurată aproape în întregime într-un caiac. După mai bine de șapte ani petrecuți pe râuri, mări și oceane, Oskar Speck a ajuns în Australia chiar în ziua în care lumea intra într-un nou război. În locul unei primiri triumfale, a fost întâmpinat de poliție și arestat.

O călătorie începută din nevoie și transformată într-un record

Oskar Speck s-a născut în 1907, în apropiere de Hamburg, iar tinerețea i-a fost marcată de dificultățile economice din Germania interbelică. În 1932, după ce și-a pierdut locul de muncă, a decis să plece spre Cipru, unde spera să găsească un nou început în industria minieră, scrie IFL Science.

Avea doar 25 de ani și, paradoxal, nici măcar nu știa să înoate. A pornit din orașul Ulm, coborând pe Dunăre, iar apoi a ales un traseu neobișnuit pe râul Vardar, dorind să fie primul care îl parcurge cu o astfel de ambarcațiune. Mai târziu avea să povestească faptul că Dunărea devenise prea monotonă și că provocarea era cea care îl motiva.

După ce a ajuns în Grecia și apoi în Cipru, și-a schimbat complet planurile. Ideea de a se angaja în mine nu îl mai atrăgea. În schimb, a început să viseze la o performanță fără precedent: să ajungă în Australia cu propriul caiac.

Drumul nu avea să fie deloc ușor. Autoritățile i-au interzis traversarea Canalului Suez, astfel că a fost nevoit să transporte ambarcațiunea pe uscat până în Siria. De acolo a coborât pe fluviul Eufrat către Golful Persic, într-una dintre cele mai dificile etape ale expediției.

Furtuni, rechini și un final neașteptat în Australia

Pe parcursul călătoriei, Speck a trecut prin Iran, Pakistan, India, Myanmar, Thailanda, Malaysia și arhipelagul Indoneziei. A îndurat furtuni violente, perioade lungi de izolare și lipsă de hrană. Timp de aproape două săptămâni nu a întâlnit niciun om și a supraviețuit mâncând curmale culese de pe malurile Eufratului.

Într-un episod dramatic, s-a refugiat pe o insulă în timpul unei furtuni, unde singura sa companie era un cadavru adus de ape. În altă etapă, caiacul i-a fost furat și recuperat abia după ce a plătit mită unor polițiști implicați în caz.

Ultimii kilometri i-a parcurs printre insulele Noii Guinee, evitând rechinii și crocodilii, înainte de a ajunge pe Insula Thursday, în Strâmtoarea Torres, în septembrie 1939.

Momentul sosirii a coincis însă cu izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial. Deși localnicii l-au întâmpinat cu entuziasm, autoritățile australiene l-au arestat imediat, considerând că, fiind cetățean german, ar putea fi spion. În unele etape ale expediției, caiacul său purtase steagul Reichului cu svastica, însă apropiații săi au susținut ulterior că Speck nu împărtășea ideologia nazistă și refuzase ca aventura sa să fie folosită în scop propagandistic.

A petrecut anii războiului în lagăre de internare din Australia. După eliberare, a ales să rămână acolo, și-a deschis o afacere de prelucrare a opalelor și a trăit până în 1993.

Deși performanța sa nu a devenit celebră la nivel mondial, Oskar Speck spunea că nu regretă lipsa recunoașterii. Într-una dintre ultimele scrisori adresate surorii sale, scria că este mulțumit de ceea ce a realizat și că războiul a schimbat destine mult mai importante decât propriul său record, unul dintre cele mai impresionante din istoria explorării cu caiacul.