Adevărul despre banii Securității. Cât câștigau cei mai temuți oameni ai comunismului
În perioada comunistă, Securitatea a fost una dintre cele mai temute instituții din România, iar oamenii care lucrau în acest sistem nu aveau doar putere, ci și privilegii financiare serioase. Regimul îi recompensa cu lefuri mult peste media țării și cu numeroase avantaje, tocmai pentru a-i ține loiali și pentru a le face munca mai atractivă, în ciuda rolului dur pe care îl aveau în societate.
Securitatea, cunoscută oficial drept Direcția Generală a Securității Poporului, a avut un rol decisiv în viața a milioane de români. Instituția a fost creată prin Decretul nr. 221 din 30 august 1948, după abdicarea regelui Mihai și proclamarea Republicii Populare România. De-a lungul regimului comunist, a fost implicată direct în persecutarea celor considerați incomozi politic, social sau intelectual.
Metodele sale au fost dure și lipsite de scrupule, orice mijloc fiind acceptat pentru identificarea celor etichetați drept „vinovați”. Printre cele mai cunoscute și brutale episoade se numără experimentul Pitești și deportările în lagărele de muncă de la Canalul Dunăre – Marea Neagră. Chiar dacă după 1964 violența extremă a fost înlocuită cu tehnici mai discrete, arestările politice și presiunile au continuat, iar rețeaua de informatori s-a extins.
Pentru ca această activitate să fie atractivă și pentru ca oamenii din sistem să rămână fideli, statul le-a oferit securiștilor salarii considerabil mai mari decât celor din alte structuri, inclusiv decât în Armată, alături de beneficii materiale și sociale.
Salarii mult peste ce câștiga restul populației
Datele istorice și documentele vremii arată că angajații Securității aveau venituri mult peste nivelul obișnuit al populației. Salariul mediu din această instituție era de aproximativ două ori mai mare decât salariul mediu pe economie.
Un cadru operativ, adică un ofițer cu grad, primea un salariu de bază, la care se adăuga unul de funcție și un spor de vechime. Până la finalul anilor ’50, un sergent major de Securitate câștiga 8.500 de lei pe lună. Un locotenent care conducea un birou ajungea la 18.000 de lei, iar directorul general al instituției avea în jur de 55.000 de lei lunar.
Prin comparație, un învățător calificat, cu 35 de ani de vechime, aduna la finalul carierei puțin peste 7.400 de lei. Cu alte cuvinte, un cadru din Securitate câștiga mai mult decât un profesor aflat aproape de pensie, iar diferența față de un locotenent ajungea la aproape 11.000 de lei.
După 1959, au fost introduse noi grile salariale, însă proporțiile au rămas aproape identice. Un salariu mediu din Securitate continua să fie dublu față de cel din economie. Un locotenent de Securitate era plătit de două ori mai bine decât un profesor de liceu, iar un general sau comandant avea un venit de trei ori mai mare decât un director general de uzină.
„Se poate astfel calcula, bazându-ne pe aceste date şi pe anexă, că, în anul 1959, un ajutor lucrător operativ regiune cu gradul de locotenent, cu 2 ani vechime, depăşea suma de 1.400 de lei ca retribuţie lunară, în timp ce un profesor clasele V-XI cu aceiaşi vechime primea doar 725 de lei. Un lucrător operativ prim ap. central cu 10-15 ani vechime câştiga cca. 2.600 lei, în comparaţie cu un inginer principal producţie din industria minieră gr. I care avea salariul tarifar de 1.450 de lei.
Un şef serviciu operativ ap. central, cu gradul de general-locotenent şi vechime de 20 de ani, primea peste 6.000 de lei lunar, pe când un director general (industria energiei electrice, transporturi auto, aeriene, navale etc.) avea un salariu de bază de 2.200 - 2.400 de lei”, scria Iuliu Crăcană în „Salarizarea cadrelor Securității” din „Totalitarism și rezistență”.
Citește mai multe pe Adevărul.ro