Bunele maniere în caz de răceală

Când eşti răcit şi te simţi rău, ultimul lucru la care te mai poţi gândi e cum să te controlezi, cum e frumos să te porţi cu cei din jur. Totuşi, dacă te afli în public, printre colegi, la serviciu, e bine să fii puţin atent. Şi în răceală există un cod al bunelor maniere care îţi spune cum să tuşeşti, cum să strănuţi, cum să-ţi sufli nasul.

• Ai fost învăţat că e frumos să pui mâna la gură atunci când tuşeşti sau strănuţi. Ei bine, „eticheta” spune că nu se pune mâna, ci îndoitura cotului. Asta deoarece, oricât de des te-ai spăla cu apă şi săpun, pe palmă s-ar aduna mereu microbi pe care îi poţi transmite foarte uşor mai departe, prin atingere.
• Nu-ţi umple biroul de şerveţele murdare, pastile şi ceaiuri. E dizgraţios şi pare un mic focar de infecţie.
• Când eşti într-o şedinţă şi ai un acces de tuse, e frumos să te retragi într-un colţ sau să ieşi pe coridor, ca să nu-i deranjezi pe ceilalţi.
• La fel e frumos să faci când eşti în pauza de masă, cu alţi colegi. În cazul în care reflexul de tuse e spontan, întoarce-ţi capul, acoperă-ţi gura şi tuşeşte, încercând să fii cât mai discret cu putinţă.
• Nu-ţi sufla nasul zgomotos când eşti în sala de şedinţă sau la masă, mai ales dacă ai secreţii abundente. Codul bunelor maniere spune că trebuie să te retragi şi să faci acest lucru într-un loc mai îndepărtat, pentru a-i feri pe ceilalţi de un spectacol al sunetelor.
• Evită să te apropii foarte mult de colegi atunci când vorbeşti cu ei, să le împrumuţi pixul, să-i saluţi strângându-le mâna. Explică-le că faci acest lucru pentru că eşti bolnav şi vor înţelege, ba chiar îţi vor fi recunoscători.