Ce diferențe sunt între facultățile din România și cele din alte țări: „În străinătate, lucrurile stau complet diferit”

Pe Reddit a pornit o dezbatere amplă după ce un elev care urmează să intre în clasa a XI-a a întrebat dacă merită să își construiască un portofoliu pentru admiterea la facultăți din străinătate. Acesta a spus că a avut rezultate la olimpiade, dar nu s-a concentrat pe activități precum voluntariatul și a vrut să afle dacă diferențele dintre sisteme sunt reale sau doar percepute din exterior.

Discuția a strâns numeroase opinii contradictorii despre educația din România și cea din străinătate, multe dintre ele fiind formulate tranșant.

„Da, foarte mare diferență” între sisteme

Unul dintre utilizatori a afirmat direct că diferențele sunt semnificative, explicând că acestea nu țin doar de informație, ci de modul de lucru:

„Da, foarte mare. Ce este frustrant e că, la noi, în România, încă am rămas cu mentalitatea asta ceaușistă, conform căreia «nu toată lumea trebuie să facă facultate».”

Același utilizator a criticat modul de predare din unele universități, spunând că „vine un boșorog care îți citește de pe un PPT, iar tu ești obligat să-l memorezi în întregime”, adăugând că „aproape o grupă întreagă rămâne restantă la una sau la mai multe materii”.

În contrast, acesta a descris străinătatea astfel: „În străinătate, lucrurile stau complet diferit: ai materiale online, nu stai după un boșorog să îți citească un PPT, ai consultanță din partea profesorilor.”

Critici dure la adresa profesorilor și sistemului

Alți participanți la discuție au vorbit despre atitudinea unor cadre didactice din România. Un comentariu a evidențiat frustrarea față de comportamentul profesorilor:

„În afară nu găsești profesori universitari profund incompetenți în majoritate cum găsești la noi. În străinătate chiar se face cercetare și chiar ai materialele necesare care să-ți permită să te formezi așa cum trebuie.

În România doar submediocritățile și mediocritățile intelectuale ajung în mediul universitar juridic. Studenții sunt foarte conformiști și nașpa ca oameni așa că nu prea ai cu cine sta de vorbă. Practicienii, de asemenea, sunt așa. Efectiv te bagă în depresie dacă ai standarde intelectuale minimale.”

„E ireal sincer atitudinea multor profesori de la noi, în special cei mai bătrâni, se cred dumnezeu pe pământ.”

Un alt utilizator a adăugat că „plătești taxe și tot tu ești ăla înjosit pentru că plătești”, criticând relația dintre studenți și sistemul educațional.

De asemenea, au existat opinii care au nuanțat discuția, spunând că nu este vorba doar despre mentalitate, ci și despre modul de organizare al studiilor. Un utilizator a explicat: „Confunzi grav mentalitatea cu modul de examinare.”

„Diferența e la oportunități, mentalitate și oameni”

Pe lângă criticile aduse sistemului românesc, mai mulți utilizatori au subliniat avantajele studiilor în străinătate, în special în ceea ce privește oportunitățile și mediul academic.

„În afară, accentul se pune enorm pe gândirea critică și pe aplicabilitate. Nu o să te pună aproape nimeni să tocești cursuri de 100 de pagini ca să le reproduci cuvânt cu cuvânt la examen. Vei avea, în schimb, proiecte de grup, studii de caz reale și poate chiar și examene cu cartea deschisă, unde contează cum folosești informația, nu cât de bine o memorezi. În plus, relația profesor-student tinde să fie mult mai orizontală, bazată pe respect reciproc, fără aroganțele și complexele de superioritate pe care le mai întâlnești uneori în sistemul nostru.”

„Un lucru este însă absolut evident - în Vestul Europei, infrastructura este, în general, MULT mai bună. De ce? Zeci de ani de investiții, sute de ani de tradiție și buget al educației mult mai ridicat. Fiind infrastructura mai bună, poți avea resurse de studiu mai bune, laboratoare, biblioteci, profesori etc.

În România sunt facultăți care nici măcar nu dau bani profesorilor să facă copii pentru exerciții. Am fost la facultate în București care nu avea căldură iarna în săli. Și anul acesta s-a scăzut și mai mult bugetul, s-a scăzut și sporul de doctorat pentru profesori. Programul de pregătire al profesorilor este o glumă proastă și multe numiri în funcție sunt pe criterii de cumetrie nu performanță. Până la urmă nu e de mirat, compari o țară înapoiată, post comunistă din Estul Europei cu una din Vest. Nici nu e corect într-un fel. Ca și cum ai compara România cu Congo.” - a comentat un alt utilizator al platformei.

Unul dintre comentarii a rezumat această perspectivă astfel: „Scurt: da, cu mult mai diferite, nu în cursuri / informație, ci în oportunități, mentalitate, oameni, cercetare, rankinguri internaționale.”

Un alt utilizator a completat: „Dacă nu ai fost vreodată în Delft, Țările de Jos, o să crezi pe cuvânt ce spun cei de la Politehnica București”, adăugând că diferențele sunt vizibile în infrastructură și bugete.

Au existat și opinii legate de experiențele personale, unii afirmând că regretă alegerea unei facultăți din România: „Cel puțin pe domeniul tech, regret că nu m-am dus la facultate în străinătate.”

Alții au pus accent pe experiența socială, spunând că studiile în afară oferă „experiența de a sta printre alți oameni, culturi noi, îți faci prieteni din alte țări”.

Din experiența cuiva care a fost la facultate în România, dar care a avut și oportunitatea să plece cu Erasmus atât la licență, cât și la master, pot să zic că da, e o diferență mare. De la pretențiile pe care le au profesorii, până la infrastructură și chestiile practice.