Cele mai bune trucuri ca să-l trimiţi pe cel mic la culcare

„Hai la culcare!”. „Nu vreaaaau!”. „Trebuie, e târziu, mâine ne trezim devreme”. „Nuuuu, mai stau!”. Scenariul îţi sună cunoscut? Majoritatea părinţilor au parte de asemenea discuţii şi negocieri în fiecare seară. Şi cu cât devin ei mai nerăbdători şi mai nervoşi, cu atât mai puternică e încăpăţânarea celui mic. Este clar – trebuie să schimbi strategia!

Pentru mulţi părinţi, adormitul copiilor, seara, şi trezitul lor dimineaţa le cam dă dureri de cap. De fiecare dată sunt aceleaşi probleme. Micuţii nu vor somn, vor joacă. Iar dimineaţa nu vor la grădiniţă sau la şcoală, vor să mai doarmă. Ce-i de făcut? Trebuie să împachetezi absolut totul într-un joc frumos, te sfătuieşte Mirela Retegan, fondatoarea fenomenului naţional numit „Gaşca Zurli”, care a cucerit toţi copiii cu spectacolele ei.

„Dacă ne rezumăm la nişte comenzi, vom întâmpina rezistenţa copiilor. Cuvântul de ordine trebuie să fie joaca. Stârneşte-i curiozitatea, pregăteşte-i surprize, construieşte-i ritualuri... Asta implică puţină muncă şi creativitate din partea părinţilor, dar apoi e mult mai uşor şi mai frumos”, promite cea supranumită „antrenoarea părinţilor”, care ne dă câteva exemple concrete.

Culcarea

În fiecare seară trebuie să inventezi un motiv pentru care copilul să-şi dorească să meargă în pat. De la povestea de seară, o bătaie cu perne, până la jucăriile care sunt obosite şi aşteaptă să fie învelite şi puse la culcare. „Găseşte activităţi care se întâmplă exclusiv în pat. Apoi, construieşte-i ritualuri, cum ar fi spălatul pe dinţi, culcatul păpuşilor, povestea de seară... fiecare cu ce rezonează”, explică Mirela Retegan.

Cel mic refuză de multe ori culcarea pentru simplul motiv că nu şi-a consumat energia. Are nevoie de atenţie şi implicare din partea părinţilor. Asta e, ai timp sau nu ai, trebuie să te joci cu el. La un moment dat, spune-i că „încă zece minute”, sau „încă un joc şi gata”. După ce primeşte ce vrea şi îşi satisface nevoia de joacă, va accepta culcarea. Copilul trebuie să înţeleagă faptul că ziua s-a terminat, apoi ajutat să intre în starea de linişte dinainte de culcare.

Deşteptarea

E greu şi pentru un adult să se trezească dimineaţa devreme, dar pentru un copil! Şi cu cât e mai mic, cu atât va trebui să tragi mai mult de el să se dea jos din pat. „Eu, pentru fiica mea, inventez tot felul de metode de trezire: îi cânt, sau bat cu o lingură de lemn într-o oală, ca la armată, sau îi spun povestea periuţei de dinţi care aşteaptă să fie folosită, ori îi pregătesc într-un fel micul dejun şi îi fac mici surprize. De fiecare dată găsesc câte un motiv pentru ca ea să-şi dorească să se dea jos din pat. Folosesc «atracţii», nu obligaţii.  Ştiu că de părinte depinde dacă cel mic îşi începe ziua frumos sau prost, supărat, nervos sau fericit”, adaugă Mirela Retegan.

Pupicul de noapte bună

Gaşca Zurli, în frunte cu Mirela Retegan, e în această perioadă în turneu prin ţară cu spectacolul numit „Vreau pupic de noapte bună”, în cadrul căruia îi învaţă pe părinţi cum să transforme cele mai obositoare momente ale zilei în motive de joacă. „Pupicul de noapte bună chiar e important pentru fiecare copil. E binecuvântarea pe care i-o dai înainte de culcare. Somnul e singurul moment în care cel mic e singur cu visele lui, plăcute sau neplăcute, cărora trebuie să le facă faţă. Sărutându-l, îl aduci într-o stare de linişte, de bine”, spune specialista.