Cu cât e mai mic, cu atât e mai rău

Răutatea unui câine pare a fi invers proporţională cu mărimea lui. Cu cât e mai mic, cu atât gălăgia pe care o face cu lătratul e mai mare. Mai mult decât atât, ajunge chiar să fie agresiv cu stăpânul şi cu cei din jur. Problema are un nume – “sindromul câinelui mic” – şi apare din cauza unui complex de inferioritate, dar şi din cauza stăpânului care îl încurajează.

Sindromul câinelui mic este o afecţiune psihică ce se acutizează în timp. Paradoxal, cei care au de suferit nu sunt animalele, ci stăpânii, care se vor confrunta deseori cu muşcăturile propriului patruped. Nici cei din jur nu sunt scutiţi de a fi puşi la punct de mica “răutate”, devenind o problemă atât pentru persoanele de pe stradă, cât şi pentru ceilalţi câini.

“Cei vinovaţi de apariţia acestui sindrom sunt în primul rând stăpânii. Se gândesc că un căţel de talie mică nu necesită prea multă educaţie şi dresaj, îl alintă excesiv, îl lasă să tragă în lesă, să sară cu picioarele pe oameni, amuzându-se şi spunându-şi că e semn al personalităţii căţelului. Îi satisfac toate poftele, îi dau să mănânce înaintea membrilor familiei, ceea ce, pentru un animal de haită, înseamnă că el e şeful. Astfel, câinii de talie mică reuşesc rapid să ocupe locul fruntaş în ierarhia familiei şi se comportă ca atare. După care, stăpânul se trezeşte că micul patruped devine un pericol pentru cei din jur, pentru copii. Sunt multe cazuri în care stăpânii au fost muşcaţi direct de faţă chiar în momentele de afecţiune”, avertizează instructorul de dresaj canin Mihai Nae.

O altă cauză a răutăţii este un complex de inferioritate al animalului că e mic. Lătrând şi făcând gălăgie, încearcă să se impună. Dacă stăpânul se distrează şi se mândreşte cu “fiara lui”, încurajându-l în acest comportament, animalul mai rău face. 

Nu în ultimul timp, o altă greşeală pe care o fac stăpânii este să-şi ia câinele în braţe. El se bazează pe ce simte sub picioare, iar în momentul în care îl ridici de la sol, îi iei stabilitatea. Acest lucru duce la frustrare şi, ulterior, la probleme de comportament. 

Câinii de talie mare nu suferă de niciun complex de inferioritate, nu latră şi nu se agită atât de mult. Când sunt lătraţi de un animal mult mai mic, în primă instanţă nu ştiu cum să interpreteze şi cum să reacţioneze. Nu răspund cu aceeaşi monedă pentru că îl percep pe cel mic ca pe un pui şi, din instinct, îi protejează. Unora chiar le e frică pentru că ştiu că stăpânii lor tot pe ei îi ceartă şi îl asociază pe cel mic cu pedeapsa.

Câinii, actori alături de Mihai Bendeac, pe Transfăgărăşan

Dresaţi corespunzător, câinii sunt, însă, animale extraordinar de inteligente. Unii sunt chiar actori în filme. Mihai Nae s-a ocupat recent de instruirea unor câini lupi pentru roluri cheie în producţia Antenei 1, „Băieţi de oraş”. Aky şi Chaos au filmat alături de Mihai Bendeac şi de echipa lui pe Transfăgărăşan. Căţeii au muncit cot la cot cu actorii şi nu a fost deloc uşor, deoarece filmările au durat ore în şir, la temperaturi deloc prietenoase. „Câinii actori trebuie să ştie să latre la comandă, să care şacoşa, cheile, ziarul, diverse obiecte şi chiar să lanseze un atac care doar să pară agresiv, fără a pune în pericol siguranţa actorilor. În acest episod, actorii cu patru lăbuţe şi-au executat rolul fără prea mult antrenament, o oră a fost suficient pentru instructaj”, explică dresorul. Produţia o puteţi urmări în curând, la Antena 1.