De ce îi deranjează pe mulți bifele ascunse de pe WhatsApp. Postarea care a aprins internetul

O simplă funcție de pe WhatsApp a stârnit o amplă dezbatere în mediul online. O postare despre bifele albastre și despre felul în care acestea influențează relațiile dintre oameni a devenit virală după ce a abordat teme precum anxietatea, nevoia de confirmare și intimitatea în comunicarea modernă.

O postare amplă publicată pe Facebook despre bifele albastre de pe WhatsApp a devenit rapid virală și a stârnit numeroase reacții în mediul online. O românca vorbește despre anxietatea relațională, nevoia de confirmare și felul în care tehnologia schimbă relațiile dintre oameni.

Autoarea spune că a observat cum mai mulți prieteni au ales să dezactiveze confirmarea de citire a mesajelor și explică de ce acest gest aparent banal poate crea disconfort pentru cei din jur.

„Bifa albastră este un fel de far digital”

„Pe rând, mai mulți prieteni și-au setat la WhatsApp să nu se mai albăstrească bifele atunci când citesc mesajele. Pentru cel care face asta este comod. Nu mai este descoperit în fața celuilalt care știe că mesajul a fost citit și că urmează fie un răspuns, fie o tăcere.

Ideea este că eu, scriindu-i unui prieten, sunt lipsită de bucata mea de control. Nu mă refer la controlul asupra răspunsului, ci la acel control minim care îmi spune că plicul a ajuns la destinație și că cineva l-a luat în mână. Ce face apoi cu el nu mai controlez și nici nu am pretenția să controlez.

Dar, în absența bifelor albastre, sunt lipsită inclusiv de această informație. Nu mai știu dacă mesajul a fost citit sau nu. Dacă omul nu a avut timp să îl vadă, dacă l-a văzut și va răspunde mai târziu sau dacă a decis să nu răspundă. Mă lasă într-o zonă de incertitudine și sentimentul meu este de bâjbâială. Ca și cum o parte din traseul mesajului meu a dispărut în ceață. Ca și cum apare o altfel de distanță, una controlată unilateral de cel care și-a paralizat bifele”.

În continuarea postării, autoarea explică faptul că problema nu ține neapărat de controlul asupra celuilalt, ci de nevoia unor repere emoționale clare într-o conversație.

„M-am întrebat de ce mă interesează asta și am realizat că problema nu este controlul asupra celuilalt, ci nevoia de orientare. Oamenii nu au nevoie doar de libertate, ci și de repere. Un marinar nu controlează marea, dar are nevoie de faruri. Bifa albastră este un fel de far digital. Nu îmi spune ce gândește celălalt, nu îmi spune dacă mă place, mă evită sau mă iubește. Îmi spune doar că mesajul a intrat în câmpul lui de atenție.

Din perspectivă psihologică, bifele albastre au devenit o formă minusculă de reglare a anxietății relaționale. Sunt o confirmare că legătura există încă. Că firul nu s-a rupt. Că există cineva la capătul celălalt al conexiunii”.

De ce aleg unii oameni să își dezactiveze bifele albastre

Postarea vorbește și despre perspectiva celor care aleg să ascundă confirmarea de citire a mesajelor.

„În același timp, înțeleg foarte bine și poziția celui care le dezactivează. Pentru mulți oameni, bifele albastre sunt percepute ca o formă de supraveghere. Ca o obligație tacită de a răspunde. Ca o presiune de a justifica tăcerea. Uneori oamenii își închid bifele nu pentru că vor să ascundă ceva, ci pentru că vor să recâștige un spațiu psihologic între momentul în care citesc și momentul în care aleg să răspundă”.

Autoarea spune că această nevoie de intimitate poate avea uneori efectul opus și poate crea mai multă distanță între oameni.

„Paradoxul interesant este că această încercare de a proteja intimitatea produce uneori efectul opus. Cel care dezactivează bifele transmite, fără să spună explicit, o declarație tăcută care sună cam așa: „vreau să păstrez pentru mine informații despre disponibilitatea mea relațională”. Este o formă de intimitate privată. Aproape un oximoron. Intimitatea presupune apropiere și transparență, în timp ce intimitatea privată introduce o perdea tocmai în locul unde înainte exista un mic geam”.

În final, postarea concluzionează că discuția despre bifele albastre depășește cu mult simpla funcție a unei aplicații de mesagerie și ajunge la felul în care oamenii gestionează apropierea, distanța și incertitudinea în relații.

„Poate că de aceea experiența este atât de interesantă. Nu este doar despre tehnologie. Este despre două nevoi umane care se întâlnesc și se încurcă una în alta. Nevoia unuia de a ști că mesajul său a ajuns și nevoia celuilalt de a nu fi obligat să explice ce face cu acel mesaj.

În fond, bifele albastre nu vorbesc despre WhatsApp. Vorbesc despre o întrebare mult mai veche: cât de mult acces avem unul la viața interioară a celuilalt și câtă incertitudine putem tolera între momentul în care întindem mâna și momentul în care cineva decide să o prindă?”.