VideoDe unde vine numele orașului Deva. Povestea inedită pe care nu mulți o cunosc

Originea numelui Deva nu este deloc clară, iar dezbaterile pe această temă durează de mai bine de un secol. Încă din secolul al XIX-lea, oamenii de știință au încercat să explice de unde provine această denumire, însă fără să ajungă la o concluzie unanim acceptată.

Unele teorii susțin că numele ar proveni din termenul tracic sau dacic „dava”, care însemna „așezare”, „localitate” sau „cetate”, ceea ce ar face legătura directă cu vechimea zonei și cu trecutul său istoric.

Alți cercetători au propus explicații diferite, sugerând că ar putea fi vorba despre un nume de persoană de origine sârbească, despre un vechi nume românesc de familie sau chiar despre o denumire legată de un anumit loc.

Există și ipoteze care duc și mai departe sensul cuvântului, legându-l de rădăcini indo-europene cu semnificații precum „divin” sau „sacru”, ceea ce deschide o perspectivă cu totul diferită asupra numelui orașului.

Deva și legătura cu lumea mitologică

Pe lângă explicațiile lingvistice, există și interpretări care duc numele Deva într-o zonă mai puțin obișnuită: cea a mitologiei. Potrivit lucrării Toponimie hunedoreană, semnată de Mircea Valea, Mircea Homorodean și Anghel Nistor, numele ar avea legătură cu vechi credințe și simboluri populare.

„Crearea toponimului Deva a avut loc înaintea stăpânirii maghiare în Transilvania, în legătură cu ruinele străvechi de pe dealul învecinat așezării. Populația românească a cunoscut, desigur, aceste vestigii, dând zonei, respectiv așezării, un nume cu o semnificație mitologică, similară cu cea a toponimului Fata, ce desemnează, în diferite părți ale țării, terenuri cu ruine sau formații «bizare» ale naturii”, arată autorii, potrivit Adevarul. 

Aceștia explică faptul că denumirea ar putea proveni din eufemisme legate de personaje fantastice, precum zânele sau alte ființe supranaturale considerate în trecut misterioase sau chiar periculoase. În jurul ruinelor de pe dealul Devei s-au născut, de-a lungul timpului, numeroase legende despre zâne, fete de uriași sau balauri, care ar fi contribuit la construirea sau distrugerea cetății.

Legături surprinzătoare cu lumea romană și celtică

Un detaliu mai puțin cunoscut este faptul că numele Deva nu apare doar în România. Istoricii au identificat denumiri similare în alte regiuni ale Europei, în special în zone care au fost influențate de cultura celtică și de Imperiul Roman.

Istoricul Téglás Gábor remarca faptul că: „Pe unde au trecut popoarele înrudite cu celții, numele Déva este cunoscut încă din două locuri, anume din Hispania și din Britannia”. Un exemplu important este Deva Victrix, vechiul nume al orașului Chester din Anglia, ridicat pe ruinele unui fort roman din secolul I d.Hr.

Acest oraș a fost un important centru militar roman, dotat cu amfiteatru, băi publice și alte construcții specifice epocii. Numele său ar proveni din termenul latin „dea” sau „diva”, care înseamnă „zeiță”, fiind posibil legat de o divinitate a râului din zonă. De asemenea, termenul „Victrix” ar proveni de la Legiunea a XX-a Valeria Victrix, unitatea militară staționată acolo, cu sensul de „victorioasă”.

Paralele cu istoria zonei Deva

Privită în context mai larg, Deva din România prezintă unele asemănări interesante cu aceste așezări antice. La poalele Cetății Devei, pe valea Mureșului, se află ruinele localității Micia, una dintre cele mai importante așezări romane din zonă.

Potrivit Muzeului Civilizației Dacice și Romane din Deva, „Micia avea port la râul Mureș, punct vamal și o rețea stradală modernă pentru vremea în care era locuită. Deși nu a fost ridicată la statutul de municipiu, în Micia condițiile de trai ale locuitorilor ei erau ca într-un oraș roman”.

Așezarea se întindea pe aproximativ 25 de hectare și includea un amfiteatru, băi termale, temple și un castru militar, semn că zona a avut un rol important în perioada romană.

Origini celtice și semnificații „divine”

În nordul Spaniei, numele Deva este legat de un râu cu aceeași denumire, menționat încă din Antichitate de geograful Ptolemeu. Localitatea Deba, situată în Țara Bascilor, își trage numele de la acest râu, iar cercetătorii consideră că termenul are origine celtică.

Istoricul Leonard A. Curchin explica: „Numele este în mod clar celtic, provenind din deiwo-, cu sensul de «divin» sau «zeiță». Râurile erau considerate în mod obișnuit divinități minore”.

Această interpretare este susținută și de alți cercetători, care arată că termenul „deva” apare frecvent ca nume de râu, localitate sau chiar insulă în spațiul celtic. Lingvistul Martín Sevilla Rodríguez sublinia că forma „dēvā”, cu sensul de „zeiță”, este un cuvânt celtic atestat în mai multe regiuni ale Europei și are legături cu alte forme din limbile indo-europene, precum latinescul „deus” sau sanscritul „dēváḥ”.