Există ejaculare feminină

Mulţi sexologi şi cercetători moderni susţin că ejacularea feminină există, pe când alţii afirmă că este pur şi simplu o chestiune de lubrifiere excesivă sau de urină. Iată mai jos câteva informaţii despre acest subiect controversat.

Majoritatea discuţiilor medicale despre acest subiect se învârt în jurul prostatei feminine şi a punctului G. „Ţâşnitorile”, aşa cum sunt poreclite femeile acestea, produc un volum mic de fluid limpede care conţine cantităţi infime de acid uric. Fluidul nu seamănă cu urina şi nu miroase ca urina, iar analizele chimice desfăşurate în laboratoarele medicale au arătat că nu este într-adevăr urină. 

Ejacularea feminină, provocată de niște glande numite Skene

Gustul este aproape dulce. Fluidul în sine provine din canalele parauretrale în timpul orgasmului. Cercetătorii sexologi consideră că este secretat de glandele lui Skene. Deşi mulţi bărbaţi şi cu siguranţă numeroase lesbiene, apreciază că ejacularea feminină este destul de sexy, multe femei sunt stânjenite de actul acesta. Unele cred că este incontinenţă urinară.

Cercetătorii sexologi John Perry şi Beverlz Whipple au studiat grupuri mari de femei capabile să ejaculeze şi au determinat că este o substanţă alcalină secretată de glandele parauretrale, numite şi glandele lui Skene. Ei au afirmat că glandele produc de asemenea proteină umană I, despre care se crezuse că este unică pentru prostata masculină.

Ejacularea feminină nu este o legendă

Ejaculările se produc numai după stimularea intensă a părţii frontale a peretelui vaginal, nu pur şi simplu prin stimularea clitorisului. Concluzia generală şi finală este că ejacularea feminină nu este o legendă, nu este urină şi stă la îndemâna oricărei femei.Tot ce trebuie este să vă depăşiţi inhibiţiile, să aveţi materiale documentare de calitate şi să vă daţi drumul. 

Aceste informaţii au fost publicate în cartea „101lucruri inedite despre sex”, scrisă de Eve Marx