Greșeala pe care o fac aproape toți înainte de un interviu sau examen. Te poate costa enorm

Imaginează-ți scena: stai într-o sală de așteptare înaintea interviului pentru jobul visurilor tale. Nu ai poftă de mâncare, palmele îți sunt transpirate, inima îți bate accelerat, iar gândurile se amestecă haotic.

Anxietatea crește cu fiecare minut. În acel moment, trebuie să iei o decizie importantă. De ce este acesta cel mai prost moment posibil?

Situația este extrem de familiară pentru cei mai mulți dintre noi. Stresul apare frecvent înaintea unor evenimente decisive, atunci când lucrăm contra cronometru sau suntem puși în fața unor alegeri complicate.

Mult timp s-a crezut că stresul, în sine, ne „sabotează” automat judecata. Cercetările recente arată însă o nuanță esențială.

Ce știm deja despre stres și creier

Studiile anterioare au demonstrat că stresul afectează funcții cognitive de bază, precum memoria și atenția. Totuși, nu era clar cum se propagă aceste efecte atunci când trebuie să luăm decizii complexe sau să rezolvăm probleme reale.

Procesele cognitive implicate sunt multiple, iar uneori slăbiciunile dintr-o zonă pot fi compensate printr-o concentrare mai mare în alta. Cu alte cuvinte, stresul nu este întotdeauna un „dușman” absolut.

Un studiu publicat în Communications Psychology de Karlo Doroc, doctorand la University of Melbourne, a analizat exact acest aspect. Cercetătorul a urmărit comportamentul decizional a 42 de participanți expuși unui stres acut, similar celui resimțit înaintea unui interviu de angajare.

Rezultatul a fost surprinzător: stresul, luat separat, a avut un efect minim sau chiar inexistent asupra calității deciziilor. Problemele au apărut abia atunci când stresul a fost combinat cu un alt factor extrem de comun în viața reală: presiunea timpului.

Cum a fost indus stresul

Pentru a crea un context autentic, participanții au trecut printr-un test psihologic standard. Au avut cinci minute pentru a-și pregăti un discurs despre jobul ideal, după care au fost trimiși într-o cameră separată și puși să îl susțină fără notițe, în fața a doi „experți” impasibili, îmbrăcați în halate, care îi filmau fără să ofere vreun feedback.

Experimentul s-a încheiat cu un exercițiu matematic dificil, reluat de la zero la fiecare greșeală, relatează MedicalXpress.

Nivelul de stres a fost măsurat prin mai mulți indicatori: cortizol din salivă, transpirație, dilatarea pupilelor și autoevaluări emoționale. Așa cum era de așteptat, în condiții de stres, cortizolul a crescut semnificativ, iar emoțiile negative s-au intensificat.

După această etapă, participanții au trebuit să ia 72 de decizii într-o sarcină care imita situații reale, precum cumpărăturile cu buget limitat sau planificarea timpului. Inițial, stresul nu a afectat performanța, indiferent de dificultatea deciziilor.

Diferențele au apărut clar atunci când a intervenit presiunea timpului. Sub stres și cu termene limită stricte, atenția devenea fragmentată, participanții răspundeau mai des negativ și deveneau vizibil mai pesimiști.

Calitatea deciziilor a scăzut, în medie, cu cinci puncte procentuale. Mai grav, în situațiile în care răspunsul corect era „da”, performanța a căzut de la 83% la doar 57%, un nivel apropiat de întâmplare.