Greşeala pe care o fac oamenii atunci când decid să se implice într-o relaţie serioasă

Aşa cum investeşti în felul în care arăţi, aşa trebuie să investeşti şi în relaţia ta. Aşa cum mergi la sală pentru a-ţi tonifia corpul, la fel trebuie să-ţi tonifiezi sufletul, personalitatea şi relaţia. Asta în cazul în care nu decizi că singurătatea este o obţiune, o alegere asumată. Regulile nu trebuie impuse de către un singur partener, ci stabilite sau agreate de ambii parteneri. Şi aici mă refer la un set de idei de conduită, un fel de ghid despre ceea ce se face şi ce nu se face într-o relaţie, pentru a nu răni partenerul, pentru a oferi respectul necesar.

Aşa cum există un cod al bunelor maniere în viaţa de zi cu zi, aşa ar trebui să existe un cod de conduită în relaţia de cuplu. Să-i ceri celui de lângă tine, deşi ar trebui să ştie acest lucru, un comportament corect, firesc, nu înseamnă să emiţi pretenţii sau să ai aşteptări nerealiste. Partenerii pot veni din alte relaţii anterioare cu un bagaj emoţional şi comportamental diferit. În acest fel se pot crea confuzii prin lipsa comunicării. Fiecare partener poate avea aşteptări total diferite de la celălalt.

Marea greşeală pe care o fac cei mai mulţi parteneri este aceea că încep o relaţie fără a se cunoaşte foarte bine. Şi o fac de cele mai multe ori de teama singurătăţii şi din dorinţa de a li se pansa nişte răni sufleteşti nevindecate, necicatrizate. Se grăbesc să intre într-o relaţie pe principiul „lucrurile vor evolua de la sine”. Totul debutează oarecum instinctual, se confundă dragostea cu iubirea, se fac proiecţii reciproce, se spune prea repede “te iubesc”, pornind de la acea chimie care apropie oamenii, acea “dragoste la prima vedere” şi pe principiul “lasă că ne vom cunoaşte pe parcursul relaţiei”. În această situaţie, ambii parteneri sunt într-o gravă eroare. Cultivarea unei relaţii sănătoase este un proces complex, care cere implicare şi efort, şi vorbim despre un efort conştient şi asumat, care presupune parcurgerea şi învăţarea mai multor etape.