„În ce ne-am băgat?” Dilema unor viitori nași a împărțit internetul. Ce îi sperie înainte de nuntă?

A accepta să fii naș de cununie este, pentru mulți, o onoare și o dovadă de încredere. Însă, odată cu apropierea nunții, un cuplu a realizat că relația cu viitorii fini nu este deloc cea pe care și-o imagina. Povestea lor, publicată pe Reddit, a stârnit sute de reacții, iar mulți români au explicat cum văd, de fapt, rolul nașilor și dacă această legătură trebuie să dureze o viață.

O utilizatoare a povestit că ea și soțul ei au acceptat să fie nași pentru niște cunoscuți, deși nu au fost prima lor opțiune. Între timp, încercările de a se apropia de viitorii miri i-au făcut să ajungă la concluzia că nu au aproape nimic în comun.

„De la «hai să îi ajutăm să le fim nași» la «în ce ne-am băgat?».

Salutare tuturor,

„Nu am realizat pe deplin în ce ne băgăm”

Am nevoie de un sfat sau măcar de niște perspective din exterior, pentru că eu și soțul meu ne aflăm într-o situație destul de delicată și nu știm cum să o gestionăm fără să iasă cu dramă totală.

Urmează să fim nași la nunta unor prieteni (care, sincer, ne sunt mai mult cunoștințe decât prieteni apropiați). Am acceptat propunerea în urmă cu ceva timp, când ne înțelegeam bine și când eram, probabil, puțin prea entuziasmați. În plus, pe atunci aveam și un copil pe drum și nu am realizat pe deplin în ce ne băgăm. Menționez că noi nu am fost prima lor opțiune. Problema:

De când am acceptat, am început să ieșim mult mai des cu ei ca să ne «apropiem». Din păcate, efectul a fost invers: am realizat că nu suntem compatibili absolut deloc ca oameni pe termen lung. Avem valori, mentalități și stiluri de viață complet diferite. Până acum am tot înghițit în sec, zicându-ne că «hai să o facem de dragul lor, ca să îi ajutăm». Ne simțim blocați între «ne-am dat cuvântul și e urât să dăm înapoi» și «ne băgăm voluntar într-o relație pe viață (nași-fini) cu oameni cu care nu avem nimic în comun, făcând și un sacrificiu financiar major».

A mai fost cineva în situația asta? Cum ați gestionat-o? Mai există vreo cale de retragere elegantă sau singura opțiune e să strângem din dinți, să facem nunta și apoi să lăsăm relația să se răcească de la sine? Mulțumesc anticipat pentru răspunsuri”, a scris românca pe Reddit.

Cei doi spun că nu știu dacă mai este momentul să renunțe sau dacă ar trebui să meargă până la capăt doar pentru a evita un conflict.

Părerile românilor: „E cam aiurea”

Postarea a generat zeci de comentarii, iar mulți utilizatori au fost de părere că sinceritatea este cea mai bună soluție, mai ales dacă nunta nu este foarte aproape. Un internaut consideră că retragerea este posibilă, dar doar dacă mirii mai au timp să găsească alți nași.

„Dacă mai e mult până la nuntă, puteți vorbi să o dați înapoi. Dacă mai e puțin, e cam aiurea că îi lăsați într-o situație foarte nașpa. Nașii și finii nu trebuie să aibă cine știe ce relație pe viitor. Nu e obligatoriu. Vă faceți datoria acolo, fără un sacrificiu financiar major, și aia e. Nu știu exact ce ia nașa acolo, dar îi spui: «Uite, fină, eu atât îmi permit: X lei de biserică, vrei la alta unde costă, pui diferența. X lei de buchet, vrei altceva, eu nu am de unde». Și așa mai departe. Și le spuneți de pe acum că pentru copii nu sunteți dispuși să îi botezați”.

Alt utilizator spune că a trecut printr-o situație asemănătoare, însă a preferat să refuze din start propunerea.

„Am avut propunere să nășim o fostă colegă de facultate, cu care ne-am înțeles foarte bine în școală, dar de care ne-am îndepărtat după facultate (...). Când au venit cu propunerea, i-am refuzat politicos, explicându-le că noi vedem relația cu finii așa cum o aveam pe cea cu nașii noștri (...). Au înțeles, s-au reorientat, noi am participat doar ca invitați”.

„Nu faceți sacrificii doar de dragul altora”

Mulți au atras atenția că o astfel de decizie nu ar trebui luată doar din obligație.

„V-ați aruncat să fiți nași, erați entuziasmați etc. Perfect normal, toți luăm decizii de astea. V-ați dat seama că nu sunteți potriviți. Ok, foarte bine.

«Până acum am tot înghițit în sec, zicându-ne că „hai să o facem de dragul lor, ca să îi ajutăm”» asta nu e ok, nu facem lucruri de dragul altora pe suferința noastră, în detrimentul nostru financiar, mental și ce mai există. Facem lucruri de dragul altora pentru că ne aduce nouă plăcere să facem asta.

Pentru că s-au schimbat datele problemei este firesc să le comunicați că nu mai doriți să fiți nași. Le spuneți frumos, fără să fiți defensivi și să argumentați prea mult, că nu vă mai permiteți să fiți nași. Nu aveți timp, aveți altele mai importante în familie de rezolvat și că le urați succes la nuntă. Faceți-o cât mai repede, o să vedeți că vă simțiți mai bine instant și au timp să caute pe altcineva”.

Un alt comentariu pune sub semnul întrebării chiar importanța relației dintre nași și fini în prezent.

„Omul, când nu are probleme, își creează. Efectiv, nu înțeleg cum intrați în situațiile astea. Dar, ca idee, eu nu mi-am văzut nașii de cel puțin 20 de ani, sunt mult mai puțin importanți (cel puțin în zilele noastre) decât ne zice tradiția”.

Iar un alt utilizator este de părere că mirii ar trebui să suporte toate costurile organizării.

„Într-un univers ideal, finii ar trebui să își asume financiar toate costurile aferente: biserică, buchet, lumânări etc. Nașii să fie simpli invitați, implicați doar pe plan personal. Nu mi se pare normal să fie răspunderea lor fițele mirilor. Exact ca darul de la restul invitaților, fiecare cât/dacă vrea și poate. Nunta nu se face pe buzunarul altora. Poate reușim să mai educăm populația, cine știe”.

Cât oferă, de regulă, nașii la o nuntă

Pe lângă rolul simbolic și religios, nașii sunt și cei care suportă o parte dintre cheltuielile legate de ceremonie, cum ar fi lumânările, buchetul sau taxa pentru biserică. În plus, tradiția spune că darul oferit de aceștia este cel mai consistent dintre toți invitații.

La o nuntă obișnuită, cu aproximativ 150 de invitați, recomandările privind darul sunt următoarele:

• Nași: între 4.500 și 9.000 de lei (cuplu);
• Părinți: între 3.500 și 7.000 de lei;
• Frați și surori: între 2.500 și 4.500 de lei;
• Rude apropiate și prieteni foarte buni: între 2.000 și 3.000 de lei;
• Invitați (colegi sau rude mai îndepărtate): între 1.600 și 2.200 de lei.

Pe lângă bani, invitații pot alege și cadouri precum electrocasnice, obiecte pentru casă, vouchere sau bijuterii. Cu toate acestea, în România, darul în bani rămâne cea mai răspândită tradiție, iar suma oferită diferă în funcție de oraș, de costurile evenimentului și de relația pe care o ai cu mirii.