Lecţia unei femei înşelate 25 de ani: "Mi-am sacrificat viaţa"

Din ce în ce mai multe femei trecute de prima tinereţe încep să povestească despre compromisurile pe care le-au făcut în relaţia de cuplu de dragul copiilor sau sperând că lucrurile se vor schimba în bine. Ceea ce de foarte multe ori nu se întâmplă şi constaţi la un moment dat că a fost doar o pierdere de vreme.

Zilele trecute am primit o scrisoare la redacţie de la o doamnă care a fost căsătorită timp de 25 de ani. Ea povesteşte umilinţele prin care a trecut alături de soţul ei şi speră ca femeile să înveţe ceva din tot ce i s-a întâmplat ei.

"Mă numesc Varvara şi de mult timp doresc să vă scriu, dar nu mi-a permis timpul. După 25 de ani de căsnicie mă găsesc într-un impas datorită trăirilor pe care le-am avut de-a lungul acestor ani. Soţul meu nu doar m-a înşelat, ci m-a evitat în tot acest timp, plecând de acasă chiar de sub ochii mei, fără să-mi spună unde. Am trăit zile grele alături de acest om decăzut moral căruia nu i-a păsat de familie şi ani întregi a venit acasă după ora 24.

Copiii pe care îi avem împreună şi dorinţa de a creşte într-o familie m-a determinat să suport trădarea. De dragul lor, mi-am sacrificat viaţa şi nu ştiu dacă am făcut bine. Trebuia, cred după 2-3 demonstraţii de infidelitate să rupem orice legătură şi să nu mai prelungesc boala, dar nu s-a întâmplat. “Năravul din fire nu are leac”, se spune în popor şi este bine ca fetele să-şi rezolve problemele sentimentale în tinereţe. Sufăr în tăcere şi m-am îmbolnăvit de inimă din cauza ticăloşenilor lui. Nu cred că acum la bătrâneţe, copiii mei s-ar bucura să afle de starea mea şi de motivele pentru care sufăr.

V-aş putea scrie un roman, dar nu vreau să deranjez fiindcă ştiu că timpul este limitat. Nu am avut viaţă conjugală, venea noaptea târziu acasă, iar pentru mine era impotent.

Timpul a trecut, copiii s-au căsătorit, iar eu m-am bucurat de acelaşi tratament chiar şi după pensionarea lui timpurie. A sosit momentul când visele se estompează şi trăim din amintiri. Pentru mine este foarte greu şi dureros de suportat toate trăirile pe care le-am avut. Îmi vin în minte şi în inimă toate nesuferinţele răbdate de-a lungul căsniciei.

Desigur, mă consolez doar cu credinţa în Dumnezeu, fiindcă îmi este ruşine să spun cuiva prin ce am trecut şi trec, dar nu îmi place să-mi spăl rufele în public.

Doresc din suflet să publicaţi această scrisoare pentru a învăţa şi alte femei din păţania mea".