Meseria respectată pe vremea lui Ceaușescu care a dispărut definitiv în România până în 2026. De ce a prins o conotație negativă după Revoluție

Unul dintre ocupările considerate respectabile în România înainte de 1990 a dispărut complet din peisajul profesional românesc până în prezent. În anii trecuți, când apa minerală era un produs rar și greu de găsit pe piață, oamenii foloseau frecvent sifoanele pentru a-și îmbogăți băuturile cu apă carbogazoasă. Meseria de sifonar, persoana care opera un mic atelier sau un chioșc de cartier unde încărca butelii de sticlă cu apă sub presiune și dioxid de carbon, a fost cândva comună în orașe și cartierele muncitorești.

Motivul pentru care a dispărut meseria de sifonar

Acest meșteșug a dispărut treptat după Revoluție, odată cu apariția sticlelor PET, care au invadat piața cu sucuri și apă minerală la prețuri accesibile și ușor de transportat. În plus, obiceiul de a merge cu plasa de sifoane pentru reumplere a devenit depășit tehnologic și neatractiv pentru consumatori. Termenul sifonar a căpătat și o conotație negativă în anumite contexte sociale, fiind folosit peiorativ pentru a descrie persoane care turnau sau informau autoritățile despre alții în perioada regimului comunist.

Alte meserii care au dispărut din România odată cu timpul

Pe lângă sifonar, mai multe ocupații tradiționale care erau odată răspândite au încetat să mai existe sau sunt extrem de rare astăzi:

• Dactilografa – scria texte la mașina de scris în instituții și birouri, dar aceasta a fost înlocuită de computere și programe de editare.
• Tăietorul de gheață – înainte de frigiderele moderne, tăia blocuri de gheață din lacuri pentru a fi utilizate la păstrarea alimentelor.
• Ascuțitorul de cuțite (tocilarul) – circula prin cartiere, anunțându-se cu strigăte, și ascuțea unelte folosind un dispozitiv mobil.
• Lăptarul – livra sticle de lapte direct la ușile locuințelor sau la centrele de colectare în orele dimineții. 

• Poștașul cu bicicleta – transporta scrisori și colete pe bicicletă, în special în zonele urbane, înainte ca distribuția să fie mecanizată.

• Fotograful de studio clasic – realizarea portretelor în studiouri cu aparate mari pe film a fost înlocuită complet de fotografia digitală și smartphone-uri.

• Operatorul de telegraf – ocupație esențială pentru comunicarea la distanță înainte de apariția telefoniei și internetului.

• Brutarul de cartier – cocea zilnic pâine și produse de panificație pentru cartierele urbane, serviciu preluat de supermarketuri și patiserii industriale.

• Spălătorul de vase manual în restaurante – astăzi majoritatea restaurantelor folosesc mașini industriale de spălat vase, înlocuind complet munca manuală.

• Cizmarul de cartier – repara încălțămintea și obiectele din piele direct la domiciliul clienților sau în magazine mici, activitate aproape dispărută în prezent.