Monumentul care era să fie demolat după ce a fost construit: „Un schelet gigantic și dizgrațios”. Milioane de persoane îl vizitează anual
Turnul Eiffel, unul dintre cele mai cunoscute simboluri ale Franței și una dintre cele mai vizitate atracții turistice din lume, atrage anual peste șapte milioane de vizitatori. Amplasat în Paris, pe Champ de Mars, la adresa 5 Avenue Anatole France, impresionanta structură metalică oferă turiștilor muzee, restaurante, spații pentru evenimente și o punte de observație spectaculoasă aflată la 276 de metri înălțime.
Astăzi este greu de imaginat capitala Franței fără acest monument. Totuși, la momentul construirii sale, proiectul a fost privit cu multă suspiciune și chiar risca să fie demolat.
Cum a apărut ideea construirii turnului
Ideea ridicării turnului a apărut în 1887, când autoritățile franceze pregăteau Expoziția Internațională din 1889, organizată pentru a marca 100 de ani de la Revoluția Franceză. Pentru acest eveniment a fost lansat un concurs internațional de proiecte, la care au fost depuse peste 100 de propuneri.
Proiectul câștigător a aparținut inginerului Gustave Eiffel, care a propus un turn metalic de aproximativ 300 de metri înălțime, realizat aproape integral din fier forjat. Construcția a început în același an și a durat aproximativ doi ani.
Turnul a fost ridicat folosind tehnici inginerești avansate pentru acea perioadă. Structura metalică era formată din grinzi cu zăbrele, iar cele patru picioare ale construcției se unesc treptat într-un singur turn vertical. Platformele intermediare au fost concepute pentru vizitatori, iar ascensoarele speciale, adaptate formei curbe a pilonilor, au fost realizate de compania americană Otis.
Turnul a fost finalizat la 31 martie 1889 și deschis publicului câteva săptămâni mai târziu. La acea vreme era una dintre cele mai înalte construcții din lume, depășind monumente celebre precum Marea Piramidă din Giza.
Criticat dur de artiști și scriitori
Deși impresionant din punct de vedere tehnic, turnul a stârnit reacții extrem de critice din partea lumii artistice. Poetul Paul Verlaine îl numea „Acest schelet de clopotniță”, iar satiristul Léon Bloy îl descria drept „Acest felinar stradal cu adevărat tragic”.
Scriitorul Guy de Maupassant a fost și mai tranșant, caracterizându-l drept „un schelet gigantic și dizgrațios care avortează pentru a forma un coș de fabrică ridicol și slab”. Se spune că acesta obișnuia să ia masa chiar în turn, motivând: „Este singurul loc din oraș unde nu-l voi vedea”.
În 1887, mai multe personalități culturale au semnat o scrisoare de protest publicată în ziarul „Le Temps”, în care afirmau: „Venim să protestăm cu toată puterea, în numele gustului francez, împotriva ridicării în inima capitalei noastre a acestei inutile și monstruoase construcții, Turnul Eiffel”.
Inginerul Gustave Eiffel și-a apărat însă proiectul: „Cred, din partea mea, că Turnul va avea propria sa frumusețe. Nu este oare adevărat că însăși condițiile care dau rezistență se conformează și regulilor ascunse ale armoniei? Acum, ce condiție a trebuit, mai presus de toate, să iau în considerare în Turn? Rezistența la vânt. Ei bine! Susțin că curbele celor patru margini ale monumentului, așa cum au fost calculate vor da o mare impresie de forță și frumusețe”.
Cum a fost salvat de la demolare
Inițial, autoritățile franceze planificaseră ca turnul să rămână în picioare doar 20 de ani. Salvarea sa a venit odată cu dezvoltarea noilor tehnologii de comunicație.
În jurul anului 1900, structura a început să fie folosită pentru experimente de telegrafie fără fir, iar ulterior pentru transmisii radio și comunicații militare. Datorită înălțimii sale, turnul s-a dovedit ideal pentru instalarea antenelor.
În timpul Primului Război Mondial, antenele amplasate pe turn au interceptat mesaje germane și au sprijinit operațiunile militare franceze. Astfel, ceea ce fusese gândit inițial ca o construcție temporară pentru o expoziție s-a transformat într-unul dintre cele mai importante simboluri ale Parisului și într-un monument celebru în întreaga lume.