Moștenirea unei case se consideră bun comun? Ce prevede legea

Moștenirea unei case este, de multe ori, scânteia care aprinde conflicte aprinse în familie, mai ales atunci când apare un divorț sau discuția despre împărțirea bunurilor.

Mulți soți se întreabă dacă locuința moștenită de unul dintre ei ajunge automat la „bunuri comune” sau dacă rămâne un bun personal. Legea este clară, dar puțini o cunosc în detaliu, iar confuziile pot costa scump.

În jurul moștenirilor planează numeroase mituri, iar lipsa de informare duce frecvent la certuri, procese și relații distruse. De aceea, am analizat ce prevede legislația românească și care este, de fapt, adevărul despre moștenirea unei case.

Ce să știi despre moștenire

Din punct de vedere juridic, moștenirea, numită și succesiune, reprezintă modul prin care patrimoniul unei persoane decedate este transmis către moștenitorii săi.

Această procedură este reglementată de Codul civil al României, care stabilește atât momentul deschiderii succesiunii, cât și bunurile care intră în masa succesorală.

Moștenirea se deschide automat la data decesului, fără a fi nevoie de vreo cerere specială. Ulterior, moștenitorii trebuie să dezbată succesiunea, fie la notar, fie în instanță, în funcție de situație.

Prin această procedură se stabilesc drepturile de proprietate asupra bunurilor lăsate de defunct, dar și eventualele datorii, în limitele prevăzute de lege.

În masa succesorală pot intra case, apartamente, terenuri, conturi bancare sau alte bunuri de valoare. Moștenirea poate fi legală, atunci când este stabilită direct de lege, sau testamentară, atunci când defunctul a decis prin testament cine și ce primește.

Ce spune legea despre bunurile comune

În paralel cu regulile succesiunii, Codul civil reglementează și regimul bunurilor comune, aplicabil soților căsătoriți sub regimul comunității legale.

Conform regulii generale, bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt considerate bunuri comune, indiferent de cine a contribuit mai mult financiar.

Totuși, legea face o distincție esențială între bunurile obținute prin efort comun și cele dobândite prin modalități speciale, precum moștenirea, donația sau legatul. Aceste bunuri nu au legătură cu munca sau veniturile soților și, tocmai de aceea, beneficiază de un regim juridic diferit.

Codul civil enumeră explicit situațiile în care anumite bunuri rămân bunuri proprii, chiar dacă sunt dobândite în timpul căsătoriei, iar moștenirea este una dintre aceste situații.

Răspunsul legii este ferm și nu lasă loc de interpretări: o casă moștenită nu intră la bunuri comune. Indiferent dacă moștenirea are loc înainte sau în timpul căsătoriei, locuința rămâne bun propriu al celui care o moștenește.

Cu alte cuvinte, o casă primită de la părinți, bunici sau alte rude nu se împarte cu soțul sau soția și nu face parte din masa bunurilor comune supuse partajului, nici măcar în cazul unui divorț. Legea protejează clar caracterul personal al moștenirii, deoarece aceasta nu este rezultatul contribuției ambilor soți, ci consecința unei legături de rudenie sau a voinței defunctului.

Această regulă este una dintre cele mai importante prevederi legale și, totodată, una dintre cele mai frecvent ignorate sau greșit înțelese.

Când apar drepturi pentru celălalt soț

Chiar dacă locuința moștenită rămâne bun propriu, situația se poate complica atunci când în acel imobil se fac investiții semnificative din bani comuni.

De exemplu, renovări majore, extinderi sau modernizări realizate din veniturile familiei pot genera drepturi patrimoniale pentru celălalt soț.

Este important de subliniat că, nici în aceste cazuri, casa nu devine bun comun. Se discută doar despre dreptul soțului neproprietar de a primi o compensație financiară pentru contribuția sa.

Legea face o separare clară între dreptul de proprietate asupra bunului moștenit și dreptul de a recupera investițiile realizate din fonduri comune, fiecare situație fiind analizată separat, pe baza dovezilor.

Reguli de bună practică pentru a evita conflictele

Atunci când intervine o moștenire, primul pas corect este dezbaterea succesiunii, fie la notar, fie în instanță. Fără această procedură finalizată, bunurile rămân într-o zonă juridică incertă, ceea ce poate genera conflicte între moștenitori sau probleme la vânzare, partaj ori intabulare.

O altă regulă esențială este delimitarea clară între bunurile moștenite și cele comune. Casele sau terenurile primite prin moștenire trebuie înscrise ca bunuri proprii ale moștenitorului, chiar dacă acesta este căsătorit. Certificatul de moștenitor joacă un rol central, deoarece stabilește cine sunt titularii dreptului de proprietate și în ce cote.

În situațiile în care există investiții din fonduri comune într-un bun moștenit, este recomandată clarificarea acestora pe cale amiabilă sau, dacă nu este posibil, în cadrul unui partaj. Pentru moștenirile cu mai mulți moștenitori, respectarea cotelor succesorale este obligatorie, iar orice abatere poate duce la litigii costisitoare.

Nu în ultimul rând, apelarea din timp la un notar sau avocat poate face diferența dintre o moștenire gestionată corect și un conflict care se întinde pe ani de zile. Legea este clară, dar aplicarea ei corectă depinde de modul în care sunt făcuți primii pași, scrie site-ul Lovedeco.ro.