N-ar strica puţină ordine în jucării!

Din prima clipă în care pui piciorul într-o casă nouă poţi să-ţi dai seama dacă acolo locuieşte sau nu un copil. Unde te uiţi sunt jucării, biberoane, hăinuţe, cărucioare, aparate de aerosoli etc. Iar camera celui mic e o explozie de culoare, la tot pasul dai de o maşinuţă, o păpuşă. Un asemenea loc are farmecul lui, însă riscă să devină obositor atât pentru părinţi, cât şi pentru copil. E nevoie de puţină organizare!

Ordinea din camera copilului, precum şi din restul casei, ţine atât de sistemele de organizare (cutii, sertare, compartimente), cât şi de obiceiurile familiei. Copilul trebuie obişnuit încă din primii ani de viaţă să-şi pună lucrurile la locul lor. „Puterea exemplului ajută, pentru că dacă noi ca adulţi luăm constant lucrurile şi le ducem la locul lor, păstrând o formă de depozitare accesibilă, copilul ne va copia.  În primii ani de viaţă, organizarea se bazează foarte mult pe forme («Pune jucăriile în cutia pătrată!»)  şi pe culori  («Pune jucăriile în coşul verde!»). Apoi apare trierea pe categorii («Pune jucăriile de pluş în cutia pătrată şi jocurile în coşul verde!»). Cu cât indicaţiile sunt mai simple şi mai clare, cu atât mai mult cresc şansele ca cel mic să facă ceea ce îi cerem. Pe măsură ce creşte, adaptăm metodele şi îi cerem părerea. Un copil poate răspunde mai bine la repere cromatice, altul la păstrarea pe categorii ori de la mic la mare. Sistemele şi metodele de organizare dedicate copiilor trebuie adaptate puterii lor de înţelegere, forţei fizice şi înălţimii. Dacă la doi ani îi ceri să îşi pună cărţile pe raftul cel mai de sus al bibliotecii este din start o premisă greşită. Nu poate, nu înţelege, nu ajunge”, explică Diana Mihăilă, primul blogger-specialist în soluţii de organizare din România.

Jucăriile se pot pune în cutii decorative, în saci care se pot atârna de perete sau de uşă, sau în sertarele inferioare. E foarte important ca cel mic să ajungă uşor la toate sertarele în care sunt jucăriile lui, pentru a le putea pune la loc, după ce le-a folosit.

Fiecare jucărie, fiecare hăinuţă, fiecare cutie trebuie să aibă locul ei. Mămicile ştiu foarte bine ce înseamnă graba dimineaţa, când trebuie să plece spre şcoală/grădiniţă/creşă.

Dacă nu ştii foarte clar unde găseşti obiectul de care ai nevoie şi trebuie să scotoceşti după el, pierzi timp preţios. Pentru a nu rătăci lucrurile, e simplu: nu le schimba locul şi de fiecare dată după ce le-ai folosit, pune-le de unde le-ai luat. Şi în dulapul cu hăinuţe ordinea se menţine prin obiceiuri simple.

„Stivele de pantaloni nu se mai dezechilibrează dacă îi stochezi în zigzag (o pereche cu tivul în stânga, o pereche cu tivul în dreapta). În sertare, hainele stau cel mai bine puse pe verticală, conform metodei Konmari.

De asemenea, dacă aşezi pe rafturile late stivele în formă de U (3 stive în spate, 2 stive în faţă), lăsând centrul liber, vezi mai bine tot ce ai depozitat acolo şi poţi folosi. Pentru rafturile înguste, regula lui L este la fel de eficientă (2 stive în spate, 1 în faţă). Dacă simţi că pierzi spaţiu lăsând acest loc gol, pune un coş sau o cutie ce se extrage uşor şi permite vizualizarea conţinutului raftului”, te îndeamnă specialista.

În cameră, pentru un bebeluş şi preşcolar trebuie să creezi 3 zone clare: una de somn, una de joacă şi una pentru haine. Odată ce intră la şcoală apare şi zona dedicată învăţăturii.

Spaţiile trebuie să aibă funcţionalităţi clare. Copilul trebuie să ştie că zona de studiu este doar pentru cărţi, caiete şi instrumente ajutătoare, nu şi pentru jucării şi mâncat. La fel, zona de odihnă să fie zonă de odihnă, cu lumină adecvată şi confort necesar somnului.