Nu latru şi nu mă joc, dacă nu-mi dai bani pe loc

Mulţi pot jura că animalele lor de companie sunt mai isteţe ca oamenii, numai că nu pot vorbi. Alţii susţin că nu găsesc nicăieri altundeva înţelegere mai sinceră ca în privirea căţelului sau pisicii pe care o cresc în bătătură. Însă există în lume animale care par să îşi depăşească complet condiţia şi încep să se comporte mai ceva ca oamenii. Iată trei poveşti extraordinare.

Lexie Boo este un boxer de doar 20 de luni care s-a născut... divă. Stăpâna căţeluşei este Anna Foster (48 de ani) care a primit-o în dar de la soţul ei James, tot de 48 de ani. Ce doi locuiesc în Nebraska, SUA, şi recunosc cu mâna pe inimă că nu se pot abţine să nu o răsfeţe pe Lexie. Cheltuiesc anual 9.500 $ pe şedinţele de pedichiură, pe vacanţe exotice pentru căţei şi pe şedinţe de relaxare la saloane de masaj şi aromaterapie. Lexie are un dulap în care îşi ţine cele peste 1.000 de articole vestimentare şi este foarte mândră de pijamalele ei de sezon şi de costumele de baie. 

Familia Foster şi-a schimbat de două ori maşina pentru că “fiţoasa” Lexie Boo începuse să facă nazuri atunci când o urcau în SUV-ul familiei. “Lexie adoră să fie răsfăţată şi cere singură să fie scoasă la mall pentru cumpărături. Vrea să fie tratată ca o prinţesă şi nu acceptă compromisuri”, a explicat Anna, care o duce săptămânal pe Lexie la pedichiură.

“Pe lângă cele 1.000 de hăinuţe, Lexie are opt pătuţuri de prinţesă. Are pamperşi speciali pentru zilele când nu are chef să iasă la plimbare şi îmbrăcămintea ei e spălată cu soluţii speciale non-toxice”, a explicat Anna. Prietenii de joacă ai lui Lexie au fost cei doi masculi de boxer Rocky şi Adrian, care au murit în urmă cu câteva luni, de bătrâneţe.

Un alt exemplu de dulău perfect integrat în societate vine din Columbia, SUA. Negro, un maidanez care s-a aciuat în campusul universitar al Institutului Educaţional Tehnic din Monterrey Casanare, a învăţat că banii cresc în copaci. La propriu, pentru că dulăul plăteşte cu frunze biscuiţii şi dulciurile pe care şi le cumpără de la cantina campusului.

Negro a văzut că studenţii folosesc bancnote şi primesc mâncare, aşa că strânge frunze şi merge cu ele în gură pentru a le schimba pe mâncare. “L-au învăţat copiii să facă schimb: vine cu frunze şi pleacă de acolo cu ceva de mâncare. Este fenomenal Negro al nostru. Face chestia asta de mai bine de doi ani”, a povestit profesoara Angela Garcia Bernal pentru un post tv local. “Vine zilnic după prăjituri, aşa că a trebuit să îi reduc porţia la doar două deserturi pe zi. Nu vreau să se îngraşe”, a spus vânzătoarea Gladys Barreto. 

Însă cea mai frumoasă poveste vine din India. Mani, o corcitură de opt ani, îşi câştigă muncind din greu mâncarea din fiecare zi. De mai bine de şase ani, Mani este lăptarul principal din Krishnagiri, din Tamil Nadu, şi livrează de două ori pe zi câte 25 de litri de lapte. Acesta este modul de a-i mulţumi lui Thangavelu, bătrânul care l-a adoptat când era un pui. Mani merge la exact aceiaşi clienţi şi le livrează cantitatea de lapte comandată. Când cele două canistre montate în mica ricşă improvizată pe două roţi de bicicletă de Thangavelu se golesc, Mani revine la stăpânul său. Bea apă. Mănâncă ceva pe fugă şi apoi pleacă iar pe traseu. Trebuie să muncească pentru a-şi merita bolul de mâncare de la cină...