Operație la mandibulă reușită acum 2.500 de ani dovedește cunoștințe medicale deosebit de avansate

O descoperire remarcabilă făcută în Siberia arată că medicina antică era mult mai avansată decât se credea. Rămășițele unei femei scitice, vechi de aproximativ 2.500 de ani, indică o intervenție chirurgicală complexă. Scanările moderne au dezvăluit o reconstrucție a mandibulei realizată cu o proteză primitivă din păr de cal. Femeia nu doar că a supraviețuit operației, ci a trăit luni sau chiar ani după intervenție.

Cazul oferă dovezi directe ale cunoștințelor anatomice și chirurgicale sofisticate ale culturii Pazyryk. Descoperirea schimbă percepția asupra nivelului medicinei în Epoca Fierului.

Ce au descoperit cercetătorii cu ajutorul tehnicii moderne

În urmă cu aproximativ 2.500 de ani, în Siberia, o tânără a suferit o rană gravă la cap, a fost supusă unei intervenții chirurgicale pentru reconstrucția maxilarului și a primit o proteză primitivă în timpul procedurii, arată scanările CT ale rămășițelor mumificate ale femeii, arată Live Science.

Femeia a suferit un traumatism sever la nivelul craniului, care i-a distrus articulația temporomandibulară dreaptă și nu mai era capabilă să vorbească sau să mănânce.

S-a intervenit chirurgical și i s-a reconstruit mandibula, folosindu-se o tehnică care implică o proteză rudimentară.

Cercetătorii au folosit scanări CT pentru a privi în interiorul unui craniu parțial mumificat și au descoperit că femeia a supraviețuit acestei intervenții chirurgicale la maxilar realizată acum 2.500 de ani.

Mumia, excavată de arheologi ruși, aparținea unei femei de aproximativ 25–30 de ani, îngropată fără obiecte de valoare, dar conservată parțial în permafrost.

„Este posibil să fi descoperit dovada unei astfel de proceduri chirurgicale pentru prima dată", a declarat Dr. Andrei Letiagin, radiolog în cadrul Filialei Siberiene a Academiei Ruse de Ştiinţă,

„Pentru că nu am mai găsit un astfel de caz în literatura de specialitate".

O intervenție chirurgicală sofisticată în Epoca Fierului

Analiza a arătat că vindecătorii antici au perforat canale fine în oasele articulației și au introdus păr de cal sau tendon animal pentru a stabiliza mandibula. Această metodă a funcționat ca o proteză, permițând refacerea parțială a funcției maxilarului.

„Această proteză primitivă a ţinut suprafeţele articulare împreună şi i-a permis pacientei să-şi mişte mandibula", a spus Letyagin.

„Articulaţia a funcţionat, dar posibil că tot nu putea mesteca mâncarea pe partea rănită, probabil din cauza durerii severe".

Cercetătorii au ajuns la aceste concluzii folosind imagistica modernă, care a permis examinarea fără deteriorarea mumiei.

Vladimir Kanigin, șeful Laboratorului de Medicină Nucleară și Inovativă de la Universitatea din Novosibirsk, a explicat importanța descoperirii.

Cercetătorii au putut nu doar să „pună un diagnostic cu privire la trauma suferită dar şi să reconstituie rezultatele unei intervenţii chirugicale complexe realizate în vremuri străvechi, transformând o descoperire singulară într-o dovadă detaliată a nivelului ridicat de cunoştinţe medicale ale culturii Pazyryk".

Supraviețuirea pacientei confirmă succesul operației

Dovezile biologice arată clar că intervenția a fost un succes. Țesut osos nou s-a format în jurul canalelor perforate, semn al vindecării, iar uzura accentuată a dinților de pe partea stângă indică faptul că femeia a trăit suficient de mult pentru a se adapta noii condiții.

„Această porţiune mumificată de piele de pe craniul femeii a făcut imposibilă cercetarea antropologică, dar am vrut să aflăm cât mai multe despre ea", a declarat Natalia Polosmak, arheolog la Filiala Siberiană a Academiei Ruse de Ştiinţe, într-un comunicat.

„Oportunitatea de a o studia prin intermediul unui computer tomograf a fost foarte norocoasă şi am profitat de ea".

Faptul că femeia a supraviețuit luni sau ani după operație demonstrează nu doar eficiența intervenției, ci și nivelul impresionant de cunoștințe medicale al comunității sale.