Patru mari dezastre provocate de minele de sare, toate într-un singur oraș din Ardeal. Cel mai grav, în 2010

Situația din Slănic, județul Prahova, aduce aminte de catastrofele care au lovit un oraș din România, construit pe un munte de sare. Aici, exploatările au început încă din neolitic, dar nu au fost întotdeauna un beneficiu. Patru alunecări de teren masive au avut loc în mai puțin de o sută de ani, când galeriile miniere s-au prăbușit, punând în pericol multe vieți omenești.

Catastrofele din Ocna Mureș

Oraşul Ocna Mureş din Alba are aproximativ 12.000 de locuitori şi un trecut legat aproape permanent de exploatarea masivului de sare pe care a fost construit.

Exploatarea zăcământului la Ocna Mureş a început încă din perioada neolitică efectuându-se în puţuri şi galerii mici. În perioada ocupaţiei romane exploatarea s-a realizat în galerii, camere sau cariere de mici dimensiuni, iar în evul mediu exploatarea s-a realizat în camere mari trapezoidale.

De altfel, în apropiere, la Războieni, a existat un puternic castru roman construit special pentru apărarea zăcământului de sare care era exploatat şi tarnsportat pe râul Mureş.

Inundaţiile din anul 1912

În anul 1912 s-a produs prim catastrofă majoră. Apele Mureşului au ieşit din albie şi au intrat în unele dintre minele vechi, provocând surpări ale tavanelor acestora. La suprafață s-au format adevărate cratere de mari dimensiuni care au afectat zonele locuite, scrie Adevărul.

În anul 1952 s-a decis umplerea tuturor cavernelor şi craterelor formate deasupra fostelor galerii Romane, Iosif, Francisc, Ferdinand, Regina Maria şi Principele Nicolae, cu saramură concentrată.

Astfel, întreaga producţie de sare a fost pompată în zonele prăbuşite, iar acest lucru a dus la formarea unor extinse lacuri saline.

Dezastru după dezastru

În 1954, în urma unei străpungeri accidentale la nivelul orizontului - 100 metri al minei 6 Martie (fosta mină Principele Nicolae), cu lacul format în urma surpării minei învecinate Iosif, apele lacului au inundat mina 6 Martie, care a fost definitiv abandonată.

În 1978, pilonul de separare între mina 1 Mai și lacul Iosif (la nivelul -90 de metri) a cedat, iar apele s-au revărsat în camerele minei, inundând-o complet în doar câteva minute.

Minerii aflați în acel schimb au reușit să se salveze, ieșind la suprafață pe treptele puțului de ventilație.

Această catastrofă minieră a condus la oprirea definitivă a exploatării sării în stare solidă la Ocna Mureș, după zeci de ani de activitate aproape neîntreruptă.

Catastrofa din 2010

În 2010 s-a produs ultima mare prăbuşire în zona fostelor galerii miniere de la Ocna Mureş. Totul a început în noaptea de 21 spre 22 decembrie 2010, la ora 02:00. Cauza a fost neetanşeitatea coloanei prin care se introduce în subteran apă dulce sub presiune, la una din sondele învecinate.

Au fost distruse trei clădiri (inclusiv un magazin universal) şi au fost avariate străzile limitrofe Mihai Eminescu şi Nicolae Iorga. În centrul zonei afectate, din zona sud-estică a masivului de sare, s-a format un crater uriaş umplut cu apă cu diametrul de cca. 200 de metri şi adâncimea de circa 10 metri. Volumul lacului nou format este de aproximativ 100.000 de metri cubi.

„Cauzele au fost evoluţia de-a lungul timpului a exploatării de sare, la care se adaugă incidentele care au avut loc în ultimii ani la două sonde, în urma cărora s-a infiltrat în sol apă dulce, saramură şi lichidul fluidizant, respectiv motorina, ce se foloseşte în procedeul de exploatare. O altă cauză importantă a fenomenului a fost presiunea exercitată asupra galeriilor din subteran, din care se scoate saramură”, astfel au explicat specialiştii prăbuşirea pământului, în decembrie 2010. Saramura era utilizată de societatea Salina Ocna Mureş pentru a produce sare.

După anul 2010, salina a funcţionat în stare de necesitate.