Regulile ciudate de la locurile de muncă ce îi enervează pe români: „Nu am auzit în viața mea de dozator de apă «cu porția»”

În timp ce cerințele din mediul profesional devin tot mai stricte, în spațiul public încep să apară și mărturii care conturează o realitate mai puțin discutată. Pe platformele online, angajați din diverse domenii povestesc experiențe și amintesc regulile pe care erau nevoiți să le respecte, pe care mulți le considerau absurde și greu de înțeles.

Cerințe la locul de muncă ce sunt considerate a fi exagerate

Câțiva utilizatori ai platformei Reddit au relatat experiențele trăite la locul de muncă, descriind reguli care, în opinia lor, depășesc limitele rezonabilului. Un utilizator a spart gheața cu un mesaj în care povestea propria sa experiență de la vechiul loc de muncă, într-o topografie. 

„Bună, am venit să spun și eu o poveste din perioada de glorie când am lucrat la o firmă de topografie. Vreau să încep cu minunatul dozator de apă. Vă spun că, până să mă angajez la firma respectivă, nu am auzit în viața mea de dozator de apă «cu porția». Și da, ați citit bine: cu porția.

Era un dozator de apă adus din China sau Japonia (ăia lucrează câte 20 de ore pe zi. Funcționa cu cartelă («zgarda» de la gât). Te autentificai cu ea și aparatul îți umplea paharul cu apă. Nu puteai să alegi tu câtă apă să îți pui – era fix cât un pahar obișnuit de la dozatoare. Aveam voie la 3 pahare pe oră. Dacă trecea ora și ție încă îți era sete, ghinion – trebuia să aștepți să se facă ora fixă (nu cred că e legal așa ceva). Mai toți veneam cu sticle de 2 L la muncă.”

„E timpul să îmi caut altceva de muncă”

De asemenea, un alt aspect care nu i s-a părut „corect” a fost faptul că el și restul colegilor nu își puteau lua pauza de masă în același timp, iar fiecare trebuia să se conformeze celor 30 de minute, pe care nu aveau voie să le depășească; dacă o făceau, erau nevoiți să stea peste program.

„Trebuia să ne înregistrăm în program și să anunțăm când voiam să luăm pauza de masă, ca să nu mergem toți în același timp, cum e omenește, că scădea producția, «tată». Unii aveau ghinion și mâncau și la 16:00, spre finalul programului (am pățit și eu). Trebuia să pornim în aplicația de pe calculator timerul, ca să nu depășim cele 30 de minute de pauză, că altfel stăteam peste program :)

Și aici ajungem și la momentul când am zis: ok, e timpul să îmi caut altceva de muncă. Am fost deranjat la stomac într-o dimineață și am anunțat că voi întârzia, că nu mă simt bine și trebuie să dau o fugă până la farmacie să cumpăr pastile. Și primesc răspuns pe WhatsApp: «Bine, îți scad din pauza de masă și, dacă întârzii mai mult, stai peste program.»”

„La manageri nu se aplicau aceleași reguli”

O altă persoană a povestit că firma la care lucra le impunea angajaților să folosească un card de pontaj de fiecare dată când mergeau la baie. Întâmplarea face ca persoana care a povestit se afla în prima zi de muncă și nu  beneficia de un astfel de card, iar colegii au refuzat să îl folosească pe al lor. A ajutat-o un manager pentru care această regulă nu era impusă. 

„Am lucrat la o firmă unde dădeai cu cardul să ieși la baie și îți scădea din pontaj timpul petrecut acolo. În prima zi n-aveam card, nu-l obținusem încă, și n-a vrut nimeni să mă ajute, ca să nu li se taie timpul. Până la urmă am găsit un manager care mi-a deschis. La manageri nu se aplicau aceleași reguli.

Nu are sens să mă întrebați ce firmă. A dat faliment prin 2011.”

„Mi s-a părut de noaptea minții și pierdere de timp”

Un alt internaut a mărturisit că, la locul său de muncă, accesul la articolele de papetărie era strict controlat.

„Aveam un dulap închis cu cheia, unde erau depozitate articolele de papetărie. De fiecare dată când aveam nevoie de ceva, de ex. pix, hârtie, post-it etc., trebuia să merg la secretariat și doar într-un anumit interval de timp, dimineața, de la ora 8–9, și notam într-un caiet ce vreau să iau, cu data, semnătura. Mi s-a părut de noaptea minții și pierdere de timp, pentru că nu exista un inventar sau o evidență clară la câte pixuri și ce papetărie este în acel dulap. Era… pentru că așa trebuie.”