Rugăciunea pe care trebuie să o rostești de Sf. Parascheva. Face minuni în viața credincioșilor

Sfânta Cuvioasă Parascheva, ocrotitoarea Moldovei și a întregii Românii, este una dintre cele mai importante sărbători ale Bisericii Ortodoxe. Pe lângă tradiții și superstiții care sunt respectate anual, pe data de 14 octombrie, există și o rugăciune pe care credincioșii o rostesc pentru sănătate și viață îndelungată, ferită de nenorociri. 

Sărbătoarea Sfintei Parascheva este marcată în calendar cu cruce roșie, iar credincioșii trăiesc acea zi în milostenie, post și rugăciune. De asemenea, mai mult de 20.000 de oameni aşteaptă la rând, de sâmbătă dimineaţă, pentru a se închina la racla cu moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva, la Catedrala Mitropolitană din Iaşi. 

Rugăciunea adresată Sfintei Parascheva 

Sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva le amintește credincioșilor să fie mai buni și mai credincioși. Pe lângă tradiții și superstiții, există și o rugăciune pentru liniște, sănătate și succes, pe care credincioșii o rostesc anual. 

„Doamne, Dumnezeul nostru, Tu, Cel ce ai zis și s-a făcut toată făptura, nu întoarce fața Ta de la noi păcătoșii, ca să nu vină asupră-ne mânia cea groaznică și înfri­co­șă­toare a durerilor, care este rodul păcatelor noastre, ce în toată ziua, nenumărate, cu ne­so­co­tință le săvârșim. Noi suntem păcătoși, ne­treb­nici și plini de răutate; iar Tu ești izvorul vieții și al milostivirii. Nu ne lăsa, Doamne! Nu trece rugăciunea noastră, a păcătoșilor, nici ne răsplăti nouă după nelegiuirile noastre, ci pentru că nu suntem vrednici a câștiga mi­los­tivirea prin sârguința cea de toate zilele, dă­ruiește-ne-o Tu ca un îndurat mult-Milostiv.

Doamne, pentru rugăciunile Cuvioasei Maicii noastre Parascheva, dăruiește-ne nouă sănătate și viață ferită de toată răutatea și ne întărește cu Duhul Tău cel stăpânitor, ca din adâncul inimilor, cu bucurie să slăvim prea­sfânt numele Tău în veci. Amin”, arată site-ul dexologia.ro. 

Cine a fost Sfânta Cuvioasă Parascheva

Sfânta Cuvioasă Parascheva s-a născut în satul Epivatos, situat aproape de țărmurile Mării Marmara (în actuala Turcie), într-o familie înstărită. Cu toate acestea, nu s-a regăsit în lumea pământească, și a ales încă din tinerețe calea credinței și a smereniei. Alături de fratele său, Evtimie, a îmbrățișat viața monahală, trăind cu simplitate, în rugăciune și în slujirea celor nevoiași.

Legendele spun că în timpul vieții sale, Sfânta a fost binecuvântată cu darul vindecării și al milosteniei. La vârsta de doar 27 de ani, în urma unei vedenii în care un înger i-a cerut să se întoarcă în satul natal, și-a încredințat sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Trupul ei a rămas multă vreme neștiut, până când, printr-o minune dumnezeiască, a fost descoperit neputrezit și răspândind o mireasmă sfântă.