Top 10 tipuri de tuia care îți vor încânta privirea
Tuia este o plantă foarte utilizată în amenajările din parcuri sau grădini, datorită culorii sale verzi care se menține mult timp. Tuia este un tip de conifer cu frunze dispuse în scară și care sunt orientate spre vârful tulpinii.
Un pom tuia supraviețuiește la temperaturi mari (câteva dintre tipurile de tuia, chiar și în sezonul de iarnă), are trunchiul de cele mai multe ori fragil, dar cu toate acestea, unele specii de tuia ajung la maturitate până la 60 metri. Coroana poate fi menținută prin tunderi repetate.
Tuia a devenit foarte apreciată pe piața din România, întrucât necesită o întreținere ușoară, iar coroana lui poate fi modelată în forme diverse, care să corespundă unei varietăți de decorațiuni. Acest tip de conifer permite plantarea atât în zone rurale, cât și în parcuri, grădini și drumuri publice.
Cele mai răspândite soiuri de tuia ornamentali pentru aranjarea spațiilor verzi sunt următoarele:
Tuia occidentalis: Este un arbore de talie înaltă (10-15 m), având coroana ovoidal-piramidală, alungită, cu ramuri scurte, ușor orizontale și frunzele solzoase. Ca element distinctiv, partea inferioară este de un verde cu o nuanță mai deschisă decât fața superioară.
Tuia occidentalis sau tuia de Canada este cea mai cunoscută specie de tuia din România. Este o specie decorativă, utilizată frecvent în curți și grădini, datorită portului său piramidal, cu frunze de un verde pal sau mat și așezate împrejurul lujerului.
Tuia occidentalis este de mai multe tipuri:
● Tuia Fastigiata este un arbust subțire, cu frunze solzoase și moi. Își păstrează forma piramidală chiar și fără tundere, iar verdele poate varia de la nuanțe închise la nuanțe deschise.
● Tuia Brabant este o specie de tuia ornamentală, datorită coroanei stufoase și a culorii veșnic verde. Toamna, frunzișul prezintă o culoare galben-verde, cu nuanțe delicate de bronz.
● Tuia Smaragd este un conifer cu o înălțime variabilă (5-10 m), o coroană bogată cu frunze solziforme și prezintă o formă piramidală. Ritmul de creștere este lent spre mediu.
● Tuia Globosa sau tuia globulară este un arbust sub formă globulară, rotundă, cu ramuri scurte și creșteri dispuse lateral (1.3-2 m). În anotimpul rece, culoarea se schimbă în maroniu-verzui.
● Tuia Danica sau tuia pitică este un arbust de culoare verde închis, cu frunze care cresc vertical. Înălțimea maximă la care poate ajunge este de până la 1 m. Mediul optim pentru dezvoltare este unul parțial însorit.
2. Tuia orientalis: Cuprinde arbori de 8-10 m și mai rar arbuști. Coroana lor este compactă, cu ramuri ascendente care sunt ramificate la bază. Lujerii sunt verzi pe ambele fețe, iar creșterea lor este în plan vertical.
Forma frunzelor la toate speciile de tuia orientalis este verticală, spre deosebire de orizontalitatea lui occidentalis.
Tuia orientalis se clasifică în următoarele tipuri:
● Pyramidalis aurea este un arbore cu lungimea cuprinsă între 2-4 m și lățimea între 0.5-1.5 m. Frunzele de un verde închis sunt dispuse în straturi verticale. La maturitate, verdele se schimbă în galben sau galben-auriu, iar iarna se face roșu. Ritmul de creștere este unul lent. Arborele rezistă la soare, iar iarna poate supraviețui la temperaturi de până la –27 grade Celsius.
● Aurea nana este un arbust conifer pitic, care prezintă o formă ovoidală. Crește lent și ajunge într-un an până la 5-6 cm. Are o nuanță verde-aurie care iarna se schimbă într-una de bronz. Este o plantă care preferă solurile argiloase, umede, drenate, precum și locurile semiumbroase.
3. Tuia plicata: Este un conifer originar din America de Nord. Este o specie mai adecvată pentru parcuri mari, alei, garduri vii sau grădini de dimensiuni mari. Atinge câțiva zeci de metri înălțime și pot fi ușor văzuți de la distanță. Diametrul poate atinge și 8 m.
Crește lent și este o categorie de tuia foarte populară, datorită coroanei sale dese, cu formă piramidală și a variației de culoare. Toamna, culoarea se schimbă într-un galben strălucitor, în special când temperatura scade sub 5 grade Celsius. Este ușor de întreținut și prezintă rezistență la zonele cu aer poluat.