Top 5 regrete ale oamenilor aflați pe patul de moarte

18 martie 2015 12:08   Fapt divers
Ultima actualizare:

O asistentă medical din Australia a făcut o listă cu cele mai mari regrete ale bolnavilor aflați în stadiu terminal, în ultimele clipe de viață, în speranța că oamenii vor învăța niște lecții importante.

Bronnie Ware este o asistentă medicală, care și-a petrecut ani de zile îngrijind bolnavii aflați pe patul de moarte, scrie mirror.co.uk. Stând de vorbă cu ei, ea a observat că regretele acestora sunt similare, așa că a adunat cât mai multe impresii filosofice de la ei și le-a publicat pe blogul personal, în speranța ca ele să fie de folos altora, înainte să fie prea târziu și pentru ei.

"Pacienții mei se duceau acasă să moară. Oamenii se dezvoltă mult din punct de vedere personal când trebuie să-și înfrunte propria mortalitate. Am învățat să nu subestimez capacitatea de creștere spirituală a nimănui. Fiecare dintre pacienți au trecut printr-o varietate de emoții, așa cum se firesc: negare, teamă, furie, remușcare, și mai multă negare și într-un final acceptare. Absolut toți pacienții și-au găsit liniștea înainte de a muri, fără nicio excepție", a mărturisit Bronnie Ware. Observațiile de pe blog au devenit foarte populare, așa că asistenta medicală a scris o carte pe această temă, numită "Top 5 regrete ale muribunzilor", care a fost tradusă în 27 de limbi.

1. Îmi doresc să fi avut curajul să fi avut viața pe care mi-am dorit-o eu, nu cea pe care și-au dorit-o alții

Acesta a fost cel mai întâlnit regret dintre toate. Când oamenii își dau seama că viața lor e aproape de final și se uită în urmă își dau seama câte vise au rămas neîmplinite. Majoritatea oamenilor nu și-a împlinit nici măcar jumătate din aspirații și au fost nevoiți să moară știind că acest lucru s-a datorat alegerilor lor. Sănătatea le conferă oamenilor o libertate pe care puțini o conștientizează.

2. Îmi doresc să nu fi muncit așa de mult

Acest lucru l-am auzit d ela fiecare pacient pe care l-am îngrijit. Au fost absenți din viața copiilor și din cea a partenerului de viață. Și femeile au avut parte de acest regret, chiar dacă majoritatea nu au adus pâinea în casă, căci făceau parte dintr-o generație mai veche. Însă absolut toți bărbații pe care i-am avut ca pacienți au regretat că și-au petrecut o mare parte a vieții lor în câmpul muncii.

3. Îmi doresc să fi avut curajul să-mi exprim sentimentele

Mulți oameni își suprimă sentimentele pentru a nu intra în conflict cu alții. Drept rezultat, ei se mulțumesc cu o existență mediocră și nu devin persoanele capabile care ar fi putut deveni. Mulți pacienți s-au îmbolnăvit din cauza frustrărilor și a resentimentelor pe care le-au ținut doar pentru ei.

4. Îmi doresc să fi rămas în relații cu prietenii

De cele mai multe ori, bolnavii nu conștientizau beneficiile aduse de relațiile de prietenie decât în ultimele săptămâni de viață, iar atunci nu era întotdeuna posibil să-i mai găsească. Mulți au devenit atât de prinși cu viețile lor încât de-a lungul anilor au lăsat să le scape niște prietenii solide. Oamenii aveau mari regrete că nu au alocat mai mult timp și nu au depus mai mult efort în prieteniile lor. Tuturor le este dor de prieteni atunci când mor.

5. Îmi doresc să mă fi lăsat să fiu mai fericit

Acest regret este foarte comun. Mulți oameni nu au conștientizat decât la sfârșit că fericirea este o alegere. În schimb, au stat blocați în aceleași obiceiuri și convenții. Confortul lucrurilor familiare le-au dominat atât emoțiile, cât și viețile fizice. Teama de schimbare i-a făcut să-i amăgească pe alții, dar și pe sine, că sunt fericiți, când de fapt tânjeau să râdă și să se prostească din nou.

Mai multe