Trenul care urca muntele pe cremalieră a devenit istorie. Cum a fost pierdută una dintre cele mai spectaculoase căi ferate din România

Singura cale ferată cu cremalieră din România a fost construită la începutul secolului XX pentru a lega Banatul de Ardeal, traversând spectaculoasa trecătoare a Porților de Fier ale Transilvaniei.

Timp de aproape șapte decenii, trenurile au urcat muntele folosind un sistem tehnic special, însă astăzi întreaga rută a dispărut, iar linia este dezafectată, potrivit Adevarul. 

Traseul făcea parte din linia ferată Hațeg (Subcetate) – Caransebeș și a rămas în memoria localnicilor drept unul dintre cele mai spectaculoase drumuri de fier din vestul României.

Cum funcționa calea ferată cu cremalieră

Căile ferate cu cremalieră sunt construite special pentru zonele montane cu pante abrupte. Pe aceste segmente, locomotivele folosesc o roată dințată montată pe ax, care se cuplează cu o șină zimțată – cremaliera – amplasată între cele două șine normale ale căii ferate.

Sistemul permite trenurilor să urce pante imposibil de parcurs prin aderență obișnuită. Pe astfel de trasee, garniturile circulă cu viteze reduse, de regulă între 10 și 15 kilometri pe oră, iar măsurile de siguranță sunt speciale, locomotiva fiind amplasată astfel încât să împingă trenul pe porțiunile dificile.

Primele căi ferate de acest tip au fost construite în Elveția, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, iar multe dintre ele funcționează și astăzi, devenind importante atracții turistice. România a avut însă un singur asemenea traseu.

Segmentul cu cremalieră din România a fost construit în primii ani ai secolului XX, pe linia Hațeg – Caransebeș, cu o lungime totală de aproape 80 de kilometri. Porțiunea specială, dotată cu sistemul Abt, se întindea pe aproximativ 14 kilometri între localitățile Zeicani și Bouțari, de o parte și de alta a Porților de Fier ale Transilvaniei.

Traseul pornea de la Subcetate, la 293 de metri altitudine, urca până la aproape 700 de metri în punctul cel mai înalt al trecătorii, apoi cobora spre Bouțari și Caransebeș. Diferențele de nivel impuneau utilizarea sistemului cu cremalieră pentru a permite circulația trenurilor în siguranță.

Proiectul liniei fusese discutat încă de la mijlocul secolului al XIX-lea, iar construcția a fost susținută de autoritățile austro-ungare, interesate de valorificarea resurselor din regiune.

Cărbunele și industria au decis construcția traseului

Un rol important în realizarea căii ferate l-au avut minele de cărbune din Valea Jiului, exploatate intens la sfârșitul secolului XIX. Noua linie reducea semnificativ distanțele de transport spre Banat și Dunăre, scăzând costurile de transport pentru cărbune și alte mărfuri.

Linia urma să deservească și uzinele metalurgice din Oțelu Roșu, minele și exploatările forestiere din regiune, precum și carierele de marmură de la Ruschița și Bucova. Presa vremii estima că traficul de marfă urma să fie mult mai important decât cel de pasageri.

Construcția, începută la începutul anilor 1900, a presupus lucrări dificile, detonări în stâncă, ziduri de sprijin și poduri importante peste râurile din zonă. Investiția totală a fost evaluată la aproximativ 7,5 milioane de coroane, iar linia a fost inaugurată în 1908.

Calea ferată a funcționat timp de aproximativ 70 de ani. De-a lungul timpului, traseul a fost afectat de inundații, însă a fost refăcut de fiecare dată. Locomotivele cu abur special adaptate pentru cremalieră au continuat să circule până în 1978, când sectorul montan a fost dezafectat.

După retragerea locomotivelor speciale, o parte dintre acestea au fost abandonate sau casate, iar una dintre ele poate fi văzută și astăzi în fața gării din Petroșani.

În deceniile următoare, și celelalte sectoare ale liniei au fost închise treptat. Până în 2012, mare parte a traseului fusese deja dezafectată, rămânând doar porțiuni scurte de cale ferată și clădirile vechilor gări.

În anii ’90 au existat propuneri pentru refacerea tronsonului în scop turistic, însă proiectele nu au fost realizate, iar infrastructura a fost abandonată definitiv.

Drumul de fier a devenit traseu turistic

Astăzi, o parte a fostei linii ferate, între Sarmizegetusa și Oțelu Roșu, a fost integrată în traseul de drumeție Via Transilvanica. Vechea cale ferată a fost transformată într-un drum accesibil turiștilor, iar vegetația a fost curățată pe anumite segmente.

Zona Porților de Fier ale Transilvaniei rămâne una dintre cele mai spectaculoase din vestul țării, fiind asociată și cu antica Tapae, locul unor confruntări decisive între daci și romani. În apropiere se mai pot vedea ruinele fostei halte feroviare și urmele vechii infrastructuri.

Astfel, trenul care odinioară urca muntele cu ajutorul cremalierei a devenit doar o amintire, iar traseul pe care circula a fost transformat într-o rută pentru drumeți și cicliști. O lucrare tehnică impresionantă pentru vremea ei a dispărut, lăsând în urmă doar poveștile și câteva urme ale drumului de fier care lega cândva Banatul de Ardeal.