Un ”bunic” hrănește porumbeii nimănui ai Capitalei

Preocuparea multor persoane pentru creșterea porumbeilor voiajori sau de agrement face deliciul multor articole prezentate de columbofilii cu experiență. Pe această temă, numeroși columbofili fac precizări interesante pe diverse site-uri.

Grija iubitorilor de porumbei,  prezenți  în numeroase orașe ale țării este, desigur,  impresionantă ! Există însă sute și sute de porumbei ”ai nimănui” care supraviețuiec de pe o zi pe alta, căutând hrana pe distanțe foarte mari.

Un ”bunic” din București

De multă vreme am observat cum, în București, un ”bunic” se preocupă de acești ”copii ai nimănui”l L-am văzut de multe ori la Piața Romană  cum  hrănește sutele de  porumbei care îl așteaptă înainte de căderea serii.  ”Bunicul” coboară din modesta lui mașină și vine la locul întâlnirii- la ieșirea din metrou și la rondul de la Piața Romană, vis-a vis de stația de autobuz 300, la doi pași de clădirea ASE. El scoate din mașinuța lui o sticlă de plastic de 10 litri plină cu boabe de grâu, uneori de porumb. Porumbeii se bucură,  zburdă în jurul lui și ciugulesc înfometați boabele, minute în șir, până când se satură.

În zilele de caniculă, ”bunicul” aduce și apă  

În ultima vreme, am constatat că, în zilele de caniculă,  ”bunicul” le-a adus  ”copiilor lui” și apă, pe care o depozitează în cutii mari de plastic.  Domnul acesta generos, cu spatele  încovoiat de probleme de sănătate, se deplasează cu greutate. Nu zăbovește prea mult în aceste locații, iar rezerva de boabe rămasă în sticla de plastic o pune în mașinuță, lângă scaunul șoferului și... pleacă grăbit. Desigur, graba cu care se desparte de ”copiii lui”, după ce  a hrănit cele două stoluri de porumbei, te face să crezi că este așteptat și de alți ”copii ai nimănui” , în alte cartiere ale Bucureștiului. Mi-am propus să-l ajut să completeze rezerva de hrană pentru stolurile de porumbei care-l așteaptă nerăbdători. Ora întâlnirii sale cu aceste adorabile păsări este incertă, dar voi găsi posibilitatea să stau de vorbă cu el și să-i mulțumesc pentru generozitatea cu care împlinește această ”datorie” pe care o împlinește de bună voie și nesilit de nimeni. Până atunci, am pus și eu boabe în locațiile unde porumbeii sunt obișnuiți să primească hrană.