Ficat prăjit de om în meniul unui restaurant din Capitală

Deşi resturantul a fost desfiinţat în urmă cu doar câţiva ani, bucureştenii nu au uitat legenda „specialităţilor canibale" de la Budapesta, loc devenit între timp unul dintre reperele cele mai importante pentru şoferii din Capitală.

Unul dintre barmanii care a lucrat la restaurantul Budapesta a povestit reporterilor „Adevărul de Seară" cum s-a născut acest mit urban.„Prin '85-'86 au venit mai multe echipaje de Miliţie şi Procuratură, au închis resturantul şi ne-au interogat vreme de două ore, timp în care nimeni nu a avut voie să părăsească localul. Exista o plângere că a murit cineva despre care doctorii au spus, după autopsie, că a consumat ficat de om la restaurantul nostru", ne-a mărturisit Costică Ştirbu (72 de ani), cel care a lucrat aproape 30 de ani ca barman la Budapesta.

Spionaţi de bucureşteni cand veneau maşinile cu carne

Bătrânul îşi aminteşte şi acum de splendoarea localului, despre care spune că avea perdele lungi, verzi, de mătase, cu covor roşu până la aproape doi metri în afara restaurantului, unde clienţii erau întâmpinaţi de un „mareşal" care deschidea uşa.

Costica Ştirbu a povestit pentru Adevarul cum s-a derulat ancheta Miliţiei în acest caz

Legat de veridicitatea poveştii, barmanul e gata să bage mana în foc că totul e fals. „Nimic nu este adevărat, restaurantul avea un contract încheiat cu un abator de unde se aproviziona cu organe de animale, respectiv porc şi vită. In ziua percheziţiei, miliţienii nu au găsit nimic care să incrimineze cu ceva. A început lumea după aia să ne spioneze prin spate, pe unde descărcam carnea din maşinile frigorifice, în ideea de a ne prinde cu carne de om", ne-a mai spus Costică Ştirbu.

Ficat şi rinichi de la IML

Nu la fel de sigur este Petre Eugen, de 52 de ani, care locuieşte la câţiva metri de locul în care a fost localul, la intersecţia Bulevardului Cantemir cu Mărăşeşti.

Restaurantul se afla lângă blocul-turn, la intersecţia Bulevardului Cantemir cu Bulevardul Mărăşeşti (foto: bucurestiivechisinoi.ro)

„Eram foarte tânăr pe-atunci, dar ştiu că vedeam maşinile cu marfă când trăgeau în spatele restaurantului. Nu am văzut despre ce carne era vorba, dar noi şi vecinii credeam că se aduceau ficat şi rinchi de la Institutul de Medicină Legală, care era pe cheiul Dâmboviţei, pentru că, în perioada aia era foamete mare şi toată lumea se întreba de ce acolo aveau ăia mereu carne, şi numai organe. Nu aş fi intrat în viaţa mea acolo!", exclamă bărbatul.

Muncitorii îşi legau şireturile de gât doar ca să intre

Pentru că în local nu aveai voie să intri decât dacă aveai costum şi cravată, mulţi dintre clienţii fără dare de mană, atraşi de somptuozitatea localului, inventau dintre cele mai amuzante stratageme pentru a putea pătrunde în interior.

„Aveam un constum, dar nu aveam cravată, aşa ca îmi legam şireturile de la pantofi la gât, mi le răsuceam de fapt, ca să arate ca un accesoriu. Mergeam la resturantul ăsta pentru că avea un tokai (n.r vin unguresc) nemaipomenit şi o tocăniţă grozavă din carne de porc. Auzisem că s-ar fi consumat organe de om, dar nu-mi era frică, soacra mea era bucătăreasă acolo şi aveam încredere în ea", ne-a spus Tănase Ciocan, pensionar.

Chelnerii şi bucatarii, trimişi să se şcolească la Budapesta

Pentru o vreme, personalul restaurantului, care era în subordinea IAPL Aluniş, a fost schimbat cu oameni aduşi din Budapesta. A fost, practic, un „schimb de experienţa" între angajaţii care lucrau la restaurantul Budapesta din Capitală şi cei care prestau, culmea!, la restaurantul Bucureşti din Budapesta. Iar asta le-a plăcut bucureştenilor cu bani la nebunie.

„Mergeam de două-trei ori pe săptămână pentru că era un loc intim, curat, unde puteam mânca o friptură la grătar foarte bună, mici care nu se mai găseau pe nicăieri, rinichi, ficăţei. Bucătăresele din Ungaria găteau măruntaiele excelent!", îşi aminteşte Tanţa Florescu, de 82 de ani, care a auzit de zvonurile despre meniul „canibalistic", dar nu le-a crezut niciodată.

Dispărut la începutul anilor 2000

Restaurantul Budapesta a fost inaugurat în 1973 şi, potrivit vecinilor, a fost închis puţin după 2000.

Localul era împărţit în trei sectoare: restaurant, bar şi un bistro, iar acum în locul lor se află o reprezentanţă Domo şi un fast- food unde se prepară carne de pui la rotisor şi frigărui.

Subiect de studii sociologice

Amploarea acestei poveşti i-a fascinat şi pe sociologi, pe această temă făcându-se mai multe studii. Unul dintre ele îi aparţine sociologului Bogdan Palici şi a fost realizat în 2007.

„Lipsa hranei, întreruperea luminii şi a apei duc la o permanentă incertitudine faţă de ziua de mâine, la un disconfort atât fizic (oamenii stăteau ore în şir la coadă indiferent dacă era frig sau cald, zi sau noapte), dar şi psihic, care îndepartează atenţia individului de la lucrurile care nu îl ating direct, cel puţin aparent, cum ar fi scena politică.

În anii '80 cozile constituiau un fenomen de maximă importanţă în viaţa cotidiană, generator constant de tensiune. Pe marginea lor apăreau zvonuri şi bancuri. Într-adevăr nimeni nu a murit de foame în acea perioadă însă disconfortul produs de dificultatea obţinerii unor alimente de bază, precum şi faptul că aceste cozi erau de cele mai multe ori «ascunse» în spatele blocurilor de 10 etaje să nu le vadă Tovarăşul poate fi unul dintre motivele pentru care regimul comunist şi-a pierdut legitimitatea, şi care în final a dus la căderea comunismului în România. Deşi cunoaştem doar o variantă, suntem siguri că au circulat şi alte poveşti asemănătoare", se arată în studiul lui Palici.

„În restaurantul Budapesta li se servea clienţilor ficat de om prăjit şi alte specialităţi având la bază organe umane. Aprovizionarea s-ar fi făcut de la morga Spitalului Militar printr-un angajat care furniza materialul", susţine Bogdan, una dintre sursele sociologului.